Este vorba despre incetarea vietii unui copil mai mic de un an din cauze pana acum necunoscute. Moartea este mai frecventa intre 3-6 luni si cercetarile au incercat sa scoata in evidenta diferite corelatii si evenimente care ar avea o contributie, dar pana acum nimic nu este concludent.

Astfel, s-a ajuns la o legatura intre fumatul in timpul sarcinii si moartea subita a sugarului, intre temperatura prea mare din camera nou-nascutului, culcatul pe burta sau dormitul in alta camera decat parintii. Insa, niciuna dintre aceste corelatii nu si-a dovedit valabilitatea in majoritatea cazurilor.


Moartea subita a sugarului nu poate fi anticipata si survine in timpul noptii

Parintii gasesc copilul mort la el in patut In urma investigatiile nu se gaseste nicio cauza a mortii si astfel se considera ca a survenit acest sindrom al mortii subite. Copilul nu prezinta urme ca s-ar fi zbatut sau ar fi suferit inainte de deces. Cele mai noi cercetari considera ca este vorba despre o incapacitate a creierului de a controla procesul respiratiei.


Sfaturi utile

• sa fie culcat pe spate;
• sa nu doarma intr-o camera cu temperatura prea ridicata;
• sa nu fie excesiv de imbracat;
• sa nu fie inconjurat de perne, cearceafuri, jucarii;
• in cazul copiilor care au avut probleme medicale sau prematurii cu risc, se folosesc dispozitive de alarma care sa semnaleze oprirea respiratiei, dar ele nu par sa reuseasca sa elimine riscul de moarte subita.

 
Se intampla rar, dar produce anxietate din cauza caracterului imprevizibil

Desi exista o multime de sfaturi si recomandari pe care parintii le pot urma pentru a reduce acest risc, angoasa este prezenta. Corpul copilului mic este fragil si o parte din parinti se simt coplesiti de ingrijirile pe care trebuie sa le acorde. Mamele, in special cele cu depresie post-partum verbalizeaza aceste frici ca nu se simt capabile sa ingrijeasca sugarul, sa-l alimenteze, sa-l adoarma, sa-l linisteasca, ca nu inteleg de ce plange sau ca sunt prea obosite. In plus, teama ca sugarul ar putea pati ceva, nespecificat de obicei este adesea invalidanta pentru ele.

Anxietatea mamei sau depresia ei este daunatoare pentru evolutia psihologica a copilului si de aceea mama trebuie sa apeleze la ajutor atunci cand aceste manifestari ii dau de gandit. De asemenea, ea are nevoie de sprijinul celor apropiati in aceasta perioada, relatia cu partenerul, dar si cu proprii parinti avand o importanta mare.  

Revenind la sindromul mortii subite, trebuie sa subliniem ca cu cat o boala are un risc mortal real sau imaginar mai mare, cu atat ea este mai angoasanta si mai dificil de gestionat. In plus, dat fiind faptul ca sindromul apare in primul an de viata, ne referim in mod special la moartea infantila si la doliul dupa copil. El are un caracter aparte si adesea parintii nu pot niciodata sa accepte moartea propriului copil, cu atat mai mult cu cat el a murit foarte mic. Vinovatia, neputinta, regretul ca aceasta moarte nu a putut fi prevenita, furia sunt doar cateva dintre trairile cu care se confrunta parintii in aceste situatii.