Se vorbeste putin in ultimul timp despre aceste lucruri. Mai demult orice copil avea cateva colectii, de pietricele, servetele, pixuri, bile de prins parul, monede, timbre, cutii de chibrituri, ambalaje de ciocolata, ilustrate din diferite orase si cate si mai cate...

Ce mai colectioneaza copiii sau adolescentii acum? Copiii mici mai aduna diferite surprize din pungile de chipsuri sau cornuri si...cam atat. Nu mai e la moda sa colectionezi, nu ne mai incanta sa strangem tot felul de lucruri, sunt prea multe alte distractii, nu mai este tentatia de a face schimb cu altii, de a te lauda cu cat de bogata e colectia ta? Iata intrebari la care merita sa raspundem pentru ca sa aflam ce anume s-a schimbat, ce a disparut odata cu colectiile si placerea pe care copiii o aveau.

Intr-o situatie asemanatoare sunt si hobby-urile. Ceea ce le aseamana sunt pasiunea, placerea si preocuparea. De pe la 8-9 ani, copiii isi pot manifesta interesul in mod constant si sustinut fata de ceva anume, fie ca este vorba despre anumite obiecte sau activitati. Modul in care aleg sa se ocupe de o anumita activitate sau sa colectioneze ceva este diferit: fie au vazut la un prieten, la un copil mai mare, proprii parinti au facut lucruri similare cand erau copii sau cel mic are o inclinatie proprie si o placere personala.

Parintii au un rol important pentru ca incurajeaza sau dimpotriva descurajeaza copilul atunci cand el are o initiativa pentru ceva care nu face parte dintre activitatile obligatorii. Sunt parinti care spun: "Astea sunt prostii" cand micutul vine si spune ca vrea sa stranga capace de sticle de bere si alti parinti care spun: "Si eu strangeam cand eram mic dar acum sunt mult mai multe marci decat atunci si poti sa ai o colectie mult mai numeroasa!"

Sigur ca multe dintre activitatile copilului sunt legate de preferintele adultilor din jur. Uneori parintii sau educatorii propun anumite jocuri, sporturi, forme de arta pentru un anumit copil, fie pentru ca au observat ca are talent, fie pentru ca ei insisi au facut sau si-au dorit sa faca asta cand eram copii.

Alti parinti sunt chiar dezamagiti ca micutul lor nu are aceleasi pasiuni ca ei sau ca nu continua colectia sau traditia unei anumite activitati. "Eu am avut colectie de timbre cand eram copil dar fiul meu nici nu vrea sa auda de ele desi sunt atat de frumoase si le-am pastrat de atunci". In astfel de cazuri, adultul este dezamagit si asta nu este de natura sa mobilizeze copilul. Poate cel mic nu se simte pregatit sa continue "opera" parintelui sau sa concureze cu el. Unii parinti chiar descurajeaza copiii spunand: "Nu poti face tu asa ceva, eu aveam multa rabdare cand eram mic!"

Pe de alta parte gasim parinti foarte incantati de noile activitati ale micutului. "Singur a ales sa mearga la scrima si se descurca foarte bine", "A vrut sa mearga la dansuri pentru ca o vecina mergea si a vazut-o la niste concursuri". "Colectioneaza monede pentru ca noi am calatorit mult si de cand era mic i-au placut si ne cerea sa-i aducem din toate tarile pe care le vizitam".

Aceste preocupari sunt importante pentru copil si adolescent in primul rand pentru ca sunt placute, apoi pentru ca el reuseste sa-si dea seama ce anume il intereseaza, pentru ca adesea  acumuleaza noi informatii si isi dezvolta deprinderile si pentru ca intra in comunicare cu oameni noi. In plus, este vorba despre rabdare si perseverenta, despre placerea cautarii, despre a-ti face un anumit plan sau a te gandi la viitor. "Anul viitor colectia mea va fi mult mai mare decat acum", spun copiii gandindu-se la diferite surse pe care le au pentru a o imbogati.

Aceste colectii sau amintirile legate de hobby-uri raman in dulap sau doar in mintea si sufletul copilului, adolescentului si adultului de mai tarziu si placerea lor ramane mult timp dupa ce nu le mai avem. Ele ne fac mai bogati si ne aduc un zambet pe buze atunci cand le regasim. "Ia uite ce strangeam eu cand eram mic!"

Psiholog Anca Pietraru

Ii puteti adresa intrebari autorului AICI