Decât să ia în considerare simptomele legate de somn, un nou studiu din Olanda a ajuns la concluzia că ar trebui luate în considerare și trăsăturile de personalitate și emoțiile unei persoane. Conform acestui studiu, există cinci tipuri de insomnie. 

Aceste constatări ar putea deschide calea către o înțelegere mai bună a cauzelor insomniei, precum și către dezvoltarea unor tratamente personalizate pentru insomnie. Studiu a fost realizat de cercetătorii de la Institutul Olandez de Neuroștiințe din Amsterdam și publicat în revista The Lancet Psychiatry.

Insomnia afectează aproximativ 10% din populație. Simptomele principale implică dificultatea de a adormi sau de a rămâne adormit. De exemplu, persoanele care suferă de această afecțiune pot sta pentru perioade lungi de timp întinse pe pat înainte de a putea să adoarmă sau se pot trezi prea devreme și nu mai pot adormi la loc, potrivit Institutului Național de Sănătate din Olanda.

Dar, în ciuda simptomelor similare, persoanele care suferă de insomnie pot avea un răspuns variat la tratament. În plus, încercările de a găsi markeri pentru această afecțiune s-au dovedit a fi inutile, conform cercetătorilor. Aceste inconsecvențe sugerează că pot exista mai multe tipuri de insomnie.

Pentru a descoperi subtipurile insomniei, cerceetătorii au analizat datele de la mai mult de 4.000 de persoane, care au completat chestionare online despre obiceiurile de somn și alte trăsături. Pe baza răspunsurilor la sondaj, aproximativ 2.000 dintre acești participanți au avut insomnie. Acești participanți au obținut un punctaj ridicat la studiul privind insomnia, dar nu aveau un diagnostic confirmat. Pentru a indentifica subtipurile, cercetătorii au mers mai departe de calitatea și durata somnului și au luat în calcul și alți factori, inclusiv trăsăturile de personalitate, starea de spirit, evenimentele stresante din viață. 

Tipul 1: participanții cu insomnie de tip 1 au avut un nivel ridicat al stresului (un nivel ridicat de emoții negative precum anxietate și îngrijorare) și un nivel scăzut al fericirii.

Tipul 2: participanții cu insomnie de tip 2 au avut un nivel moderat al stresului, iar nivelul lor de fericire și al experiențelor emoționale plăcute a fost relativ normal.

Tipul 3: participanții cu insomnie de tip 3 au avut un nivel moderat al stresului, dar un nivel scăzut al fericirii și al experiențelor plăcute.

Tipul 4: participanții cu insomnie de tip 4 au avut de obicei un nivel scăzut al stresului, dar au experimentat insomnie pe perioade lungi de timp ca răspuns la un eveniment stresant în viața lor.

Tipul 5: participanții cu insomnie de tip 5 au avut de asemenea un nivel scăzut al stresului, iar afecțiunea nu era influențată de evenimentele stresante din viața lor.

Aceste subtipuri au fost consecvente de-a lungul timpului. Când participanții au fost chestionați din nou cinci ani mai târziu, cei mai mulți dintre ei sufereau de același subtip.

Cercetătorii au descoperit că persoanele cu diferite subtipuri de insomnie au un răspuns diferit la tratamente și la riscul de depresie. De exemplu, persoanele cu subtipurile 2 și 4 au înregistrat cea mai puternică ameliorare a simptomelor după ce au luat benzodiazepine, în timp ce pacienții cu tipul 3 nu au perceput nicio ameliorare după ce au luat acest medicament. În plus, persoanele cu subtipul 2 au răspuns bine la terapia comportamentală cognitivă, în timp ce pacienții cu subtipul 4 nu au prezentat nicio îmbunătățire. Persoanele cu subtipul 1 au avut cel mai mare risc de depresie pe durata vieții. 

Constatările sugerează că anumite tratamente pentru insomnie pot funcționa mai bine pentru anumite subtipuri, iar cercetările viitoare ar trebui să examineze această legătură. În plus, identificarea persoanelor cu insomnie care prezintă cel mai mare risc de depresie poate duce la modalități de prevenire a depresiei.

Unii doctori sunt sceptici când vine vorba de aceste subtipuri, deoarece se bazează în mare măsură pe factori care nu sunt direct legați de somn. Unele subtipuri descrise în noul studiu prezintă asemănări cu cele anterior acceptate. De exemplu, pacienții cu subtipurile 1 și 2 au început să aibă simptome devreme în viață - în copilărie sau adolescență. Acest lucru este similar simptomelor observate la persoanele cu insomnia idiopatică, o categorie a insomniei în cadrul căreia oamenii dezvoltă afecțiunea într-un stadiu timpuriu al vieții, fără o cauză identificabilă. Ar putea exista, de asemenea, subtipuri care încă nu au fost identificate.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te aşteptăm şi pe pagina noastră de Facebook!