Violenta ca fenomen social reprezinta incercarea individului de a-si impune propria vointa, utilizand forta in relatiile cu indivizii din acelasi grup social sau cu indivizi...
Violenta ca fenomen social reprezinta incercarea individului de a-si impune propria vointa, utilizand forta in relatiile cu indivizii din acelasi grup social sau cu indivizi din alt grup.
Cauzele aparitiei manifestarilor violente sunt extrem de multe, dar tin intotdeauna de inclinarea individului spre astfel de manifestari. Nici pisicile nu sunt o exceptie, iar tinta violentei poate fi alt animal din apropiere sau uneori chiar stapanul.
Nu ne vom ocupa in cele ce urmeaza de cazurile de violenta care tin de domeniul patologic, deoarece acestea reprezinta manifestari care trebuie tratate din punct de vedere medical in modul cel mai serios posibil.
Vom incerca insa sa stabilim care sunt limitele intre care violenta, ca fenomen, poate fi considerata o manifestare normala si cauzele care o pot determina sau amplifica, in care este implicat desigur si factorul uman.
Caracterul violent al pisicii poate fi determinat inca din "copilarie", adica atunci cand stapanul se joaca cu pisoii in mod inadecvat sau permite acest lucru altor persoane. Multi gresesc atunci cand se joaca in mod brutal sau necajind pisoiul, deoarece acest lucru ii va stimula dreptul la riposta, care poate fi prin zgarietura cu ghearele sau prin muscatura. Daca la catei este permis acest lucru, deoarece scopul unui caine de paza este de deveni agresiv (controlat) fata de oameni si un bun paznic, aceasta manifestare este insa complet nedorita la pisici.
O astfel de joaca va face din pisoiul nostru un "muscacios" amuzant, dar mai tarziu, cand va deveni adult, aceasta manifestare de violenta nu va mai fi deloc la fel de amuzanta. Cu un pisoi mic trebuie sa ne comportam calm, fara gesturi bruste sau sperieturi; el trebuie mangaiat usor si tandru, astfel incat sa nu-i declansam sentimente de posibila riposta. Astfel, pisoiul va creste armonios si echilibrat psihic.
Este extrem de periculoasa aparitia si incurajarea manifestarilor agresive la o varsta frageda la pisoi, deoarece astfel se poate dezvolta si fixa un caracter violent, imposibil de modificat mai tarziu.
Hai sa recunoastem sincer: cati dintre noi nu s-au jucat cu "soricelul", adica au miscat degetele sub o patura sau cuvertura, asteptand si incurajand "atacul" pisoiului asupra tintei nevazute?... Sa nu va mire faptul ca un asemenea pisoi va considera normal mai tarziu sa va atace mana sau piciorul fara nici o motivatie aparenta, ci doar numai pentru ca asa l-ati obisnuit "in joaca".
Insist asupra acestor aparent nevinovate jocuri, deoarece, aplicate neadecvat exact in perioada de formare a caracterului unei pisici, pot avea repercusiuni in coabitarea cu stapanul. De aici nu trebuie sa se traga concluzia eronata ca nu recomand sa va jucati cu pisoii dumneavoastra.
Manifestarile violente pot avea uneori si conotatie sexuala, mai ales la masculi (cotoi), la care pot aparea accese de violenta pe fond hormonal si care, de obicei, sunt trecatoare.
Astfel de acte necontrolate, uneori surprinzatoare ca intensitate si mai ales la masculii care niciodata nu au avut manifestari violente asupra stapanului, pot aparea cu ocazia sosirii in vizita a unor pisici in calduri, atunci cand stapanul incearca sa-i separe, adica sa ia "mireasa" de langa dumnealui... Sa nu va asteptati ca motanelul dumneavoastra simpatic si linistit sa accepte prea usor una ca asta, fara sa riposteze asa cum va crede el de cuviinta.
Desigur ca astfel de manifestari pot aparea si la femele, dar procentul acestor cazuri este totusi semnificativ mai mic. De altfel, si gelozia prezenta atat la mascul, cat si la femela, si indreptata in mod constant spre stapanul de acelasi sex din casa, poate genera stari conflictuale intr-o familie, mai ales daca, mai in gluma, mai in serios, este incurajata sub o forma sau alta.
Manifestarile violente pot fi incluse, de asemenea, in sfera normalului cand provin de la rase "temperamentale", respectiv de la rase care in mod obisnuit incearca sa se impuna prin violenta. De aceea este indicat ca exemplarele din astfel de rase sa fie detinute numai de crescatori cu experienta, care stiu cum sa se comporte, dar mai ales cum sa se impuna in fata animalelor.
Cine nu a auzit si nu a fost pur si simplu ingrozit de mitul siamezei care isi ucide propriul stapan, noaptea in somn?... Cred ca multi dintre noi am fost chiar obsedati o perioada de faptul ca am putea trai un asemenea incident pe propria piele. Aceasta nu inseamna ca cei care isi iau o siameza se pot astepta oricand la asa ceva, dar un sambure de adevar poate exista, ca in orice legenda.
Este foarte important ca proprietarul sa invete sa nu cedeze in fata manifestarilor de violenta care urmaresc realizarea unor scopuri clar precizate din partea pisicii. O singura concesie de acest fel este suficienta pentru ca pisica sa inteleaga ca poate utiliza forta pentru a-si atinge un anumit scop.
Este total contraindicat ca la forta sa se raspunda tot cu utilizarea fortei, deoarece de multe ori, primul impuls al stapanului este de a oferi o pedeapsa corporala exemplara pentru pisica ce a indraznit sa-i infrunte.
Cea mai buna metoda de riposta din partea stapanului este ignorarea completa si sub toate aspectele a pisicii "vinovate". Va asigur ca aceasta o va afecta in cea mai mare masura. Ramane insa de vazut cum va riposta si ea dupa aceea la acest "tratament" aplicat de stapan...
Daca totusi nu va satisface acest sfat, va pot sugera sa pedepsiti pisica inarmandu-va cu... un pistol cu apa! Un jet de apa rece plasat prin surprindere nu poate fi comparat cu ceva mai neplacut. Nu pot sti sa va spun in ce va consta insa urmatoarea riposta a pisicii dumneavoastra la aceste represalii, de aceea va sfatuiesc sa nu apelati la aceasta strategie decat in cazuri extreme.
Va asigur ca uneori pisica poate fi mai inventiva si nu stiti la ce va puteti astepta din partea ei in continuare. E posibil ca dumneavoastra sa fiti primul care "depune" armele. Nu este indicat sa transformati aceasta idee intr-o vanatoare amuzanta a pisicii, care sa fie astfel pedepsita pentru cele mai mici greseli.
Insa, precum bine stim, violenta nu poate genera decat violenta, si de aici pana la declansarea unui conflict deschis intre stapan si pisica nu este decat un singur pas.
Acestea sunt numai cateva dintre "iesirile" adesea considerate ca fiind normale si oricum sub limita patologica. Insa de cele mai multe ori noi le putem preveni sau diminua consecintele printr-un comportament adecvat.