Şi bărbaţii au suflet. Cel care nu poate trăi decât vânat de regrete!

M-ai inspirat întotdeauna şi mereu am vrut să scriu despre tine. Uneori, scoteam un carnet şi treceam în el câteva cuvinte banale, alteori, după ce-ţi atingeam părul, mă gândeam la rime şi la o descriere amănunţită a cascadei negre.
Mă trezeam noaptea şi-mi venea în minte o idee de roman, o intrigă pe care să o ţes în jurul zâmbetului tău. Eram atât de fericit că mă laşi să dorm alături de tine. Ştiam că asta nu o să dureze. Ştiam că va veni clipa când voi pierde acest privilegiu. Ştiam că voi greşi faţă de ea, că firea mea păcătoasă o va răni. Mă cunosc foarte bine şi făceam tot posibilul să savurez fiecare clipă.