Și bărbații au suflet. Privind femeia care doarme atât de frumos!

O privesc cum doarme. Fruntea i s-a destins. Ochii mari, închiși, fac genele să-i coboare pe obraji. Și-a uitat mâna sub cap și o să-i amorțească, dar n-o pot trezi.
Vine de la capătul lumii numai și numai pentru mine. M-a înconjurat cu o plasă protectoare, ușoară, invizibilă. Nu mai pot păți nimic. Zâmbește rar, dar când o face, lumea se înseninează. Își face griji pentru mine și mă salvează de fiecare dată. Iar eu uit cuvintele ei. Mi le amintesc doar când e prea târziu.
Mă iubește de atâta vreme încât a uitat să mai iubească pe altcineva. Și mă simt special în preajma ei. Nu o merit. Dar o prețuiesc. Știu că mi-a salvat viața, știu că mi-o va salva în continuare.