Auzeam voci, dar nu puteam să răspund. Preferam să te privesc. Simţeam că privirea mea nu te deranjează, dar era atât de greu să stabilim un contact. Am aşteptat, ai aşteptat, iar noaptea ne-a făcut pierduţi. Ţi-am simţit buzele umede, te-am îmbrăţişat. Nu mai râdeai, te rătăcisei în braţele mele. Vare era pe sfârşite, iar tu ai plecat spre oraşul tău, eu spre al meu. Nu ne-am mai întâlnit niciodată. Ştiu că exişti, îţi privesc imaginile pe care le postezi pe Facebook şi încerc să ghicesc dacă eşti fericită sau nu.