Fanny and Alexander (1982)

„Fanny och Alexander” este o reîntoarcere a artistului Ingmar Bergman la anii copilăriei sale într-o încercare de a-și înțelege evoluția vieții și de a găsi cel mai înțelept mod în care ar trebui să ne trăim viața. Filmul este parțial autobiografic, preluând neliniștile interioare și obsesiile artistului, dar conturând o realitate fantezistă paralelă prin lipirea unor amintiri mai mult sau mai puțin adevărate, așa cum i s-au imprimat în memorie. Acțiunea filmului șerpuiește subtil printre diferitele teme recurente în opera lui Bergman: iubirea, ura, credința în Dumnezeu, teatrul, măștile purtate de oameni în cursul vieții, pasiunile, izbucnirile violente etc. Sunt crâmpeie de viață adevărată
extrase din scurta existență pe pământ a omului, care se potrivesc oricui și oricând.

Fanny și Alexander sunt doi frați care își trăiesc copilăria într-un teatru. După moartea tatălui lor, mama se recăsătorește cu un preot. Deosebit de sever, noul cap de familie îi va teroriza, ținându-i în casă ca într-o închisoare. Alexander se refugiază într-o lume imaginară, magică, iar poveștile acestei lumi le va folosi pentru a încerca să
„corecteze” viața reală după dorințele sale.