Labirintul lui Pan (2006)

În Spania aflată în plin Război Civil, fetița Ofelia (Ivana Baquero) pare să fie ultima persoană capabilă să schimbe ceva în jurul ei și totuși este singura capabilă de eroism atunci când se confruntă cu monștri nu din basme, ci umani. Intentia regizorului Guillermo del Toro a fost de a vorbi, într-un limbaj codificat, despre perioada neagră a fascismului iar filmul arată adulților, prin personajul unui fetițe, că inocența este putere.
Ca în schema narativă a lui A.J. Greimas, în care trei tipuri de probe alcătuiesc o poveste figurativă completă (proba de calificare, proba decisivă, proba de glorificare), în filmul Labirintul lui Pan fetiţa Ofelia este supusă la trei astfel de probe, pentru a deschide poarta unei lumi magice.  Cea de-a treia sarcină (şi cea decisivă) apare atunci când Ofelia, cu fratele ei vitreg (nou-născut) în braţe, încearcă să intre pe poarta lumii subpământene: atunci faunul îi cere să verse „sânge nevinovat”, sugerând implicit să-şi ucidă fratele. Ofelia refuză o asemenea propunere imorală, aparent ratând proba, iar tatăl vitreg care îi urmărea o găseşte şi o ucide. De fapt, însăşi gestul ei - sacrificiul de sine când există opţiunea sacrificiului cuiva fără apărare - constituie reuşita celei de-a treia probe.
„Pentru mine, spune regizorul, fascismul reprezintă cea mai cruntă oroare, și de aceea reprezintă subiectul ideal pentru a face din el o poveste pentru adulți”, spune regizorul Guillermo del Toro.