Aceasta comedie romantica dezamageste de la inceput pana la final. Povestea este previzibila, glumele rasuflate, etica morala a personajului principal interpretat de Mandy Moore - indoielnica, iar numele lui Diane Keaton, o veterana a genului, nu este de ajuns pentru a salva filmul de la dezastru.

Daphne (Diane Keaton) isi protejeaza in mod excesiv cele trei fiice independente, ajungand pana in punctul in care se implica in viata lor personala, cu aroganta si atitudine de mama atotstiutoare. Ingrijorata ca Milly (Mandy Moore), mezina familiei, va ramane singura, Daphne ia decizia de a-i gasi fiicei sale un iubit.

Astfel, Daphne isi planifica intalniri cu barbatii care au raspuns anuntului postat de ea pentru Milly pe un site de anunturi matrimoniale. Supusi unui chestionar riguros, barbatii incearca sa treaca de testul mamei, pentru a ajunge la inima fiicei, ramanand ca decizia finala sa ii apartina acesteia din urma. Insa doar gusturile lui Daphne au ultimul cuvant in ceea ce priveste validarea "candidatilor" castigatori.

Relatia dintre Daphne si Milly este supusa tensiunilor, la fel cum au avut de suferit, de-a lungul timpului, cele doua surori mai mari, Maggie (Lauren Graham) si Mae (Piper Perabo). Totul pare sa scape de sub control, iar Milly se trezeste implicata intr-o relatie amoroasa cu doi barbati in acelasi timp. La final insa, descopera adevarul, isi da seama unde a gresit si care este marea ei dragoste.

Filmul are o poveste plictisitoare si usor de descifrat chiar si pentru o comedie romantica, gen care nu are pretentii, de regula, la intrigi complexe. Keaton, atat de iubita de publicul larg si atat de apreciata pentru seriozitatea de care da dovada in toate proiectele cinematografice in care se implica, nu reuseste sa convinga pe nimeni cu atitudinea si grimasele pe care le face in tot filmul. Nu stim daca disperarea ei este atat de mare incat a ajuns sa joace in aceasta pelicula, dar stim sigur ca se stramba mai mult decat oricand in cea mai slaba interpretare a ei de pana acum.

Nici povestea nu o ajuta pe Keaton sa salveze aparentele unui film acceptabil. Regizorul Michael Lehmann o obliga pe actrita sa se schimonoseasca in fel si chip, iar scenariul scris de Karen Lee Hopkins si Jessie Nelson este unul lamentabil si plin de clisee. Pe scurt, iata cateva dintre ele - Daphne posteaza un anunt pe internet si, intre timp da peste un site porno, din greseala. La auzul gafaielilor venite din boxe, cainele sau se "rusineaza"...

Candidatii la "mana" fiicei sale numai normali nu par a fi, iar Milly nu are nici cea mai vaga idee despre strategia pusa la cale de mama ei. Din intreaga panoplie de barbati care defileaza prin fata ochilor ei, bineinteles ca Daphne alege un barbat rece si distant, Jason (Tom Everett Scott), arhitect de succes, genul care "da bine" in fata mamelor, dar care nu va fi niciodata pe gustul unei fiice sensibile si dornice sa fie cucerita cu multa afectiune si tandrete.

La fel de usor de banuit, Milly se indragosteste de muzicianul Johnnny (Gabriel Mach), tipul care, in aparenta, este rebel si nu pare sa isi controleze propria viata, dar care, in realitate, este un barbat deosebit, cu gusturi si care o iubeste sincer pe Milly.

La jumatatea filmului, aflam si care sunt frustrarile sexuale ale lui Daphne (nu ne-am fi dorit sa le cunoastem...) si motivul pentru care isi doreste ca Milly sa nu ajunga la fel ca ea, singura si fara sa fi cunoscut vreodata dragostea. Cat se poate de evident, o comedie romantica trebuia sa ofere o solutie si un final fericit si mamei care, desi a gresit atat de mult, si-a recunoscut greseala si apoi s-a straduit din rasputeri sa o ajute pe Milly sa il recastige pe iubitul ei muzician.

Astfel, ne sunt prezentate si ultimele clisee ale scenariului - Daphne isi descopera fericirea (si orgasmul...) in bratele tatalui divortat al lui Johnny, Joe (Stephen Collins). Sa nu uitam ca cel mai important cadou pe care barbatul din viata sa i-l ofera la implinirea respectabilei varste de 60 de ani este un orgasm nebun, asa cum Daphne nu a avut niciodata in viata ei...

Este trist sa o vezi pe Diane Keaton jucand in filme atat de lipsite de substanta cum este "Because I Said So!". Desi comediile romantice o prind foarte bine, uneori este preferabil sa stii cand sa refuzi un proiect care nu te avantajeaza. Este destul de penibil sa o auzi pe venerabila Keaton gemand in momentele de maxima pasiune sau primind in plina figura un tort cu frisca... Fie si intr-un film.

Nici macar Lauren Graham, atat de amuzanta in serialul "Fetele Gilmore", nu are o replica plina de umor. Piper Perabo este aproape inexistenta. Stephen Collins este singurul care aduce putin firesc peliculei, datorita jocului sau relaxat. Mandy Moore se straduieste din rasputeri sa scape de eticheta de "vedeta" pe care i-a adus-o faima castigata in adolescenta, ca solista, dar poate ca alte proiecte cinematografice o vor pune mai bine in valoare decat acesta.

In cazul in care te intrebi ce film ar merita sa vezi in week-end, noi iti recomandam sa sari peste "Because I Said So!". Desi prezenta lui Diane Keaton este salutara in film, prestatia sa actoriceasca este departe de a ne satisface asteptarile.