V-ati educat publicul. Ati crescut generatii!
Da. Parintii ii indeamna pe copii sa vina la mine. Tinerii sunt prinsi cu MTV-ul, iar parintii le spun: "pe vremea noastra era unul, Tudor Gheorghe, pe ala sa-l ascultati!" Eu, nebeneficiind de sprijinul mediatizarii pe canalele muzicale, de altfel nici nu mi-o doresc, tinerii sunt curiosi… Ma tot bate mama la cap sa-l vad pe asta, pe Tudor Gheorghe. Pai, hai, sa vad ce-i cu el. Dupa ce vin la un spectacol de-al meu, ajung sa zica: "ba, tataie e misto, tataie e cool!" Ei descopera, cu ocazia asta ca, uite!, se poate si asa! Este o mare bucurie pentru mine. Imi spunea fiu-miu ca, la intalnirile lor, tinerii asculta Tudor Gheorghe. Stefanescu, de la "Garantat 100%", mi-a povestit ca a auzit o gasca de pletosi, cu tinte, ce mai, rockeri!, care nu doar ascultau Tudor Gheorghe, ci stiau versurile. Faceau karaoke, cantau o data cu mine! Este un lucru extraordinar. Sunt curios sa vad ce impact va avea spectacolul pe versurile lui Adrian Paunescu. Este o generatie care a crescut, prin Cenaclul Flacara, cu poezia lui Paunescu, dar mai putin cu poezia lui de dragoste...

Poezia de dragoste a lui Paunescu este cantata de folkisti...
Este altceva. Cinste lor, tuturor celor care au pus mana pe o chitara si i-au cantat poezia! Dar s-au oprit, din pacate. Nu si-au continuat drumul, au ramas cu 25 de cantece pe care le canta in diverse tonalitati. N-au mai fost creativi. Paunescu ii indemna, ii biciuia, ii obliga...

Sunteti singurul artist din Romania care are anotimpurile lui!
Suntem doi artisti seriosi: eu si Vivaldi! (rade) Chiar vreau sa realizez un set de patru albume, care sa se numeasca "Anotimpurile mele". De fapt, eu am cinci anotimpuri. Primavara, Vara, Toamna, Iarna si Femeia! Inainte de 1989, am facut Primavara, dar eram singur cu chitara. Am facut si Toamna, tot singur cu chitara. Tematica poeziei romanesti este foarte variata si am aranjat-o in anotimpuri. In 2001, mi-a venit ideea sa fac impreuna cu Marius Hristescu "Primavara Simfonic". Mi-ar placea ca la spectacolul din 3 martie, de la Sala Palatului, sa incepem cu imagini de la "Primavara Simfonic" din 2001.

Anotimpurile poarta acelasi nume, oamenii se schimba, vremurile nu...
Acesta este un avantaj pentru mine. Am terminat un spectacol si deja ma gandesc la altul. Trebuie sa-mi termin gandurile... Mai am cate ceva de facut si inchei o opera pe care o las la dispozitia criticilor care astazi ma neaga. Probabil ca-si vor da doctoratul (rade)...

Tudor Gheorghe se va sfarsi vreodata?
Biologic, ar trebui sa se sfarseasca... De obicei, dupa ce artistul nu mai este, opera lui incepe sa fie cunoscuta, evaluata, judecata. Dintotdeauna, eu m-am sprijinit pe marea poezie romaneasca, care este atat de variata, atat de bogata, incat nu stiu cum s-o acopar pe toata. Ea ma impinge in fata. E ca un arc, e un resort care ma impinge: hai, tinere, mai avem de facut asta si asta, si tot asa! Poezia isi permite sa-mi spuna tinere! (rade)

Ce mentor ati avut?
Dumnezeu!

Nu va doare ca nu ati fost mentorul unui tanar?
Sincer sa fiu, nu ma doare. Nu se mai poate sa vina vreunul ca mine! Trebuie sa vina altul, de alta factura. Cand am facut acea afirmatie ca pentru mine poezia romana sa incheie la Adrian Paunescu, au sarit toti pe mine. Repet. Pentru mine, cu Adrian Paunescu se incheie o generatie. El este ultimul meu prieten care a fost un mare poet al acestei tari... Nichita, Sorescu, Romulus Vulpescu, Blandiana, Cezar Ivanescu, Mircea Micu m-au imbratisat din prima. Si-au dat seama ca sunt un tanar care vibreaza intru poezia lor. Ma uit la ce se scrie azi... Nu pot sa cant ce se scrie azi. E o poezie subtirica, e de suprafata, e de moda. Pe mine nu ma intereseaza moda, ma intereseaza perenitatea, continuitatea acestui gest cultural.

Stim ca au innebunit salcamii, au innebunit si politicienii? Mai rau ca salcamii?
(rade) Pe salcami ii putem intelege. Pe politicieni, numai Dumnezeu poate ca-i intelege! Din 1990, mi se tot fac propuneri. Fratele Ion Alexandru m-a chemat sa intru in Partidul Taranesc. I-am spus: "Ioane, nu-i rostul meu in politica!" Pentru mine, politica promovarii culturii nationale este cea mai frumoasa politica. As intra in politica doar atunci cand Guvernul, indiferent de coloratura, va acorda 10% din PIB pentru cultura si educatie. Atunci as intra in partidul care va sustine acel guvern. Dar, atata timp, cat la noi, pentru cultura se acorda 1 virgula si ceva la suta din PIB, stau cuminte in partidul meu creat de multa vreme: Partidul Marii Poezii. PMP. Suna frumos! Ba nu! Stai ca l-au luat altii! (rade) Rectific! Partidul Poeziei Eterne. PPE, dar cum si asta e luat….Interviu acordat pentru ARTA SCENEI.