Televizorul este una dintre cele mai revolutionare descoperiri ale secolului XX, si este iubit de miliarde de oameni. Prin intermediul lui putem vizita alte tari, alte timpuri, alte civilizatii. Dar ce se intampla cu cei pentru care acesta devine un mod de viata?

Este stiut ca televizorul iti confera o stare de relaxare si ofera divertisment. Insa in exces acesta dauneaza ochilor, te expune la manipulare publica si iti fura "timp" in detrimentul lecturii, sportului si altor activitati educative.

Majoritatea persoanelor recunosc ca au cu acest aparat o relatie de "iubire-ura" si se simt regii lumii atunci cand manipuleaza telecomanda. Percy Tannenbaum, profesor la Universitatea Berkeley din California a scris: "Unele dintre cele mai jenante momente din viata mea au fost atunci cand conversam intens cu cineva, dar nu ma puteam abtine sa nu-mi arunc un ochi si la televizor."

A fi "dependent de televizor" pare un lucru comun si deloc periculos, dar studiile care au fost facute in ultimii ani pe diferite esantioane sociale releva faptul ca este un fenomen cat se poate de real. Psihologul Iulia Firanescu considera ca "dependenta de televizor este ca orice alta dependenta, adica vine sa suplineasca o anumita lipsa si incet-incet devine o obisnuinta. Profilul persoanei care priveste la televizor in general este evident. Ei sunt cumva marginalizati social de aceea stau in fata televizorului.

Alta varianta ar fi ca au lipsuri materiale si acest aparat le substituie calatoriile si o viata palpitanta pe care ne-o dorim cu totii. Trairea clipelor intense prin intermediul altora este un fenomen care se petrece atunci cand oamenii se simt neinteresanti si fara valoare, si atunci practic gusta zi de zi viata vedetelor sau a unor actori. Insa dependenta de televizor are si cauze materiale, emotionale. Poate fi capitularea in fata greutatilor vietii si refugierea in lumea de vis a Cutiei Pandorei."