Un copil nervos este, de fapt, speriat și trist sub acea mască dură. Oricât de mică ar fi problema, copilul simte că ceva vital pentru el este amenințat, așa că nu are nicio alegere decât să lupte. Se simte singur.

Crede că nu îl înțelege, că nu îl salvează nimeni și că toată lumea încearcă să-l rănească. Însă copiilor le plac afecțiunea și compania. Atunci când copilul te lovește, îți poți imagina că are de-a face cu niște sentimente dureroase. Iată cum să reacționezi când copilul te lovește!

Știi cum să reacționezi când copilul te lovește? Iată ce zic specialiștii!

Să spunem că cel mic vrea ceva ce nu are voie. Iar mama îi spune că nu are voie, răspuns care declanșează furia celui mic. Mama îl blochează pe cel mic și îi spune să nu lovească, deoarece o doare, însă cel mic o lovește.

Probabil că ai auzit că părinții ar trebui să-i ignore pe cei mici atunci când îi lovesc, însă copiii au nevoie de limite clare și ferme atunci când comportamentul lor este greșit și ar trebui să înțeleagă că nu e bine să îl repete. Copiii au nevoie de ajutorul părinților pentru a face față sentimentelor care îi fac să aibă un comportament neadecvat.

Mama: Ești supărat. Poți fi supărat, dar nu mă lovi.

Copilul râde și lovește din nou. Însă cel mic nu râde pentru că se bucură că o lovește pe mama sa. Este atât de supărat, încât nu poate plânge. Prin râs, își poate elibera tensiunea. Mama face câțiva pași în spate și își amintește că cel mic este obosit și flămând.

Mama: Râzi, dar încerci să mă rănești. Probabil că ești foarte supărat.

Cel mic încearcă să o lovească iar, dar mama îl ține cu mâna și îi spune foarte serios celui mic că este supărat și că nu are voie să o lovească pe mama. Cel mic continuă, însă mama are aceeași reacție de fiecare dată, spunându-i copilului de fiecare dată că știe că este supărat sau trist, însă nu are voie să rănească pe nimeni. Trebuie doar să spună că este supărat și că atunci când simte nevoia să o lovească pe mama sa, să se ia în brațe și să strige că e supărat.

În acest fel, mama poate stabili limitele acțiunilor copilului său, pentru siguranța tuturor. Iar cel mic învață că și sentimentele de tristețe, supărare, furie sunt acceptabile și că le poate gestiona altfel decât prin violență.