Corpul nostru traieste intr-o armonie cu el insusi si cu mediul extern, pe care o realizam in cea mai mare parte in mod subconstient. In fiecare clipa, organismul nostru este conectat la exterior...

Corpul nostru traieste intr-o armonie cu el insusi si cu mediul extern, pe care o realizam in cea mai mare parte in mod subconstient. In fiecare clipa, organismul nostru este conectat la exterior, inregistreaza si analizeaza stimulii, adaptandu-se mereu in functie de ceea ce primeste din afara (de exemplu, daca e prea cald, corpul incepe sa transpire). Toate informatiile vin pe canale senzoriale, si ajung in creier, unde sunt analizate.

Canalul vizual este unul extrem de important; noi privim mereu in jur, comparam lucrurile, le interpretam in functie de modul in care le vedem. Informatiile vizuale sunt procesate de creier si inmagazinate ca intr-o baza de date uriasa, la care persoana sa aiba acces. In fiecare fractiune de secunda, ochii nostri fotografiaza mediul extern si trimit informatii mai departe. Cele mai multe dintre ele, considerate neimportante, se pierd in memoria de scurta durata. Doar cele care prezinta o anumita semnificatie sunt analizate mai departe si asta le face sa intre in memoria activa, de lunga durata, a individului.

Daca informatia nu mai este folosita mult timp, ea trece in memoria pasiva, pentru a lasa locul unor alte informatii care sunt necesare mai des persoanei. De aceea devine uneori mai greu sa ne amintim lucruri despre care nu am vorbit mult timp.

Unii cercetatori spun ca o parte din aceste informatii le pierdem in timp, mai ales daca nu le folosim. Altii spun ca dimpotriva, nu uitam nimic niciodata, pierdem doar calea de acces la informatie. Oricum ar fi, multe din imaginile pe care le analizam zilnic ne raman si avem acces la ele, uneori cand vrem si cautam acest lucru, alteori fara sa ne dam seama, cand ne asteptam mai putin.

Informatia care ne vine pe cale senzoriala vizuala nu este izolata de alte procese psihice. Alaturi de ea, apar anumite emotii, si ganduri (de exemplu, vedem o rochie care ne place, si instantaneu ne gandim ca ne-am dori acea rochie, si apare si o emotie de dorinta, de speranta). In acel moment, informatia se inmagazineaza nu doar pe cale vizuala, ci corelata cu gandurile si emotiile pe care le avem in acel moment. De asta, atunci cand revedem un lucru care ne-a provocat o anumita emotie, reapare si emotia, fara sa ne dam seama (de exemplu, vedem o persoana care seamana cu cineva care ne e drag si care ne lipseste. In acel moment, totul se umple de o emotie de bucurie sau duiosie, in functie de context, pentru ca imaginea vizuala ne trimite mai departe, la persoana la care tinem).

Canalul senzorial predominant

Fiecare persoana are un canal senzorial predominant. Unii retin mai bine lucrurile pe care le aud, altii lucrurile pe care le vad, altii sunt mai atenti la mirosuri sau la gusturi. Cele mai multe persoane sunt vizuale, ceea ce face simtul vizual atat de important. Insa, informatia vizuala nu este izolata de alte canale senzoriale. Noi nu ne limitam in a vedea, ci si auzim, simtim, mirosim, pipaim in acelasi timp.

Toate aceste informatii sunt tratate in mod aproape simultan de creier, astfel incat atunci cand o informatie vine pe mai multe canale senzoriale, are mai multe sanse de a fi retinuta. De aceea, cei care citesc, subliniaza cu diferite culori (deci activeaza memoria vizuala), dar repeta cu voce tare in acelasi timp (memoria auditiva) pot retine mai usor informatia decat cei care folosesc un singur canal senzorial (asculta o caseta pe care e inregistrata informatia).

Unele persoane au memorie mai buna, altele mai putin buna. Acest lucru poate fi imbunatatit prin exercitiu si prin o buna igiena mentala. Caci, la fel ca un muschi, creierul se dezvolta daca e folosit si daca avem grija de el.