Problemele de sanatate mintala afecteaza un procent important al populatiei

Pe langa schimbarea sistemului, trebuie sa vina si schimbarea atitudinilor si mentalitatilor in general. Statisticile arata ca sanatatea mintala nu e o problema marginala, atentioneaza el. In Romania sunt doua-trei sute de mii de persoane cu probleme severe de sanatate mintala, iar 15 la suta din populatie sufera de o anumita tulburare mintala pe parcursul unui an.

Pana la urma, nimeni nu e imun, iar acesta este unul dintre mesajele cele mai alarmante pe care le da Organizatia Mondiala a Sanatatii: la un moment dat unul din patru dintre noi are, a avut sau va avea o problema de sanatate mintala. „Trebuie ca in primul rand sa constientizam ca nebunia e la cativa pasi de noi in orice moment. Si ca in clipa in care ne atinge cu aripa ei exista riscul, tocmai pentru ca nu putem accepta lucrul asta, ca fie sa o lasam sa creasca, sa nu apelam la ajutor, fie sa ne indepartam de ceilalti.”

Stigmatul nebuniei

„Fie ca ai trecut printr-o experienta de schizofrenie, fie ca n-ai trecut, toti avem nevoie de un soi de program zilnic. Sa avem unde merge si de unde veni. Toti avem nevoie de cativa oameni in care sa investim incredere, fie ca sunt prieteni, fie ca sunt membri ai familiei. Toti avem nevoie de o casa si de un job. si toti avem nevoie de a ni se accepta calitatea asta de persoana care este fie nefericita, fie antipatica, fie entuziasta, fie, din cand in cand, usor ratacita.”

Stigmatul nebuniei, mai spune Ciumageanu, este o chestie foarte adanc infipta intr-un mental colectiv in care regula este ca pe cei care se comporta anormal ii aruncam afara din Cetate sau ii tinem ascunsi in familie. „Asta e o chestie care tine de mii de ani. Nu e o chestie care sa se fi nascut acum. De aceea e si foarte greu de bagat in mentalul oamenilor ideea ca oamenii astia ar putea avea o altfel de viata daca i-am trata altfel.”

Stigmatul, de altfel, ii atinge si pe cei care se ocupa de tulburarile mintale. Despre psihologi si psihiatri se spune ca sunt dusi la randul lor cu pluta. Ciumageanu crede ca stigma este contagioasa. Chiar si medicii care au alte specializari il privesc altfel. „Se uita cu destul de multa atentie la tine, sa vada daca nu cumva te-ai contaminat si tu.” Cu alte cuvinte, daca ai impresia ca poti ajuta un individ caruia ii lipseste o doaga, probabil ca-ti lipseste si tie una.

Si totusi, o doaga pare sa fie ultimul lucru la care sa te gandesti ca i-ar lipsi lui Ciumageanu. In tot vartejul de lucruri pe care le face in acelasi timp (training, politici publice, activism, psihoterapie), omul reuseste sa dea dovada de un impecabil simt al directiei. Al directiei altora, dar si al propriei directii. Ultima oara cand am comunicat, mi-a scris un e-mail in care si-a cerut scuze ca n-a raspuns o perioada la mesaje, pentru faptul ca a incercat sa-si adune mintile si sa vada pe ce cale s-o apuce in viitor. O sa faca psihoterapie si training in psihoterapie. Cel putin in urmatorii doi-trei ani. Este unul dintre acei oameni care au un citat destept sub semnatura de la e-mail. La el sunt doua randuri din Vaclav Havel: „Speranta nu e convingerea ca ceva se va termina cu bine, ci siguranta ca ceva are sens, indiferent cum se termina”.
 

Cand sa mergi la psihoterapeut?

Cand te trezesti intr-o fundatura. „in momentul in care observi ca personal, profesional sau comunitar lucrurile nu mai functioneaza.” Fie esti trist, fie nu mai reusesti sa faci fata propriilor frici, fie ti se intampla lucruri care nu ti s-au intamplat niciodata (delir, halucinatii, orice). Daca aceste lucruri te fac sa nu mai functionezi ca inainte si sa nu mai gasesti solutii din propriul buzunar, atunci ai putea apela la un specialist de sanatate mintala, care poate fi psiholog, psihiatru, psihoterapeut. Foto: Mugur Ciumageanu