Nici o carte sau manual despre educarea copiilor nu-ti poate oferi sfaturi general valabile referitor la modul in care sa-ti cresti copiii in mod fericit si armonios daca ai divortat.

Nici o carte sau manual despre educarea copiilor nu-ti poate oferi sfaturi general valabile referitor la modul in care sa-ti cresti copiii in mod fericit si armonios daca ai divortat.

Fiecare situatie - si fiecare familie - are particularitatile sale. Cu toate acestea, exista cateva reguli de convietuire si sfaturi pe care le poate aplica oricine si care vor ameliora, in oarecare masura, problemele inerente.

Pentru ca micutul sa nu sufere foarte mult si sa nu resimta acut lipsa celuilalt parinte - de regula, a tatalui, pentru ca cei mici raman de obicei in ingrijirea mamei - trebuie sa dai dovada de multa atentie, grija, tandrete si comunicativitate. Si lasa timpul sa-si faca treaba... se spune ca, mai devreme sau mai tarziu, el vindeca orice durere.

Ai rabdare... fiecare copil reactioneaza in felul si ritmul sau. Incurajeaza-l sa-ti vorbeasca deschis despre ceea ce simte, cat mai des posibil - indiferent ca sunt trairi pozitive sau negative.

Cea mai importanta "strategie": comunicarea

In discutiile cu cel mic, este important sa nu-i impartasesti si lui ceea ce simti tu. Si fii pregatita sa-i raspunzi la orice intrebare, indiferent cat de directa sau incomoda este.

Cel mai adesea, copiii au sentimentul unei pierderi ireparabile si manifesta tendinta de a-l acuza pe unul dintre parinti (de obicei, cel care "ramane", pentru ca cel mic are senzatia ca l-a alungat de acasa pe celalalt) si se simt tradati.

Daca simti ca esti pur si simplu prea suparata si indurerata pentru a-i fi de ajutor copilului, cere sfatul altcuiva (o ruda apropiata, de exemplu), care sa preia temporar aceasta sarcina. Dar sa nu crezi ca este o situatie permanenta - mai devreme sau mai tarziu, va trebui sa discuti tu insati cu el, sa-i raspunzi la intrebari si sa-i elucidezi nedumeririle.

Pe de alta parte, este normal ca cel mic sa se confrunte cu cele mai diverse trairi si sentimente referitor la divortul parintilor. Se poate simti vinovat, imaginandu-si ca el este cel care a creat toate problemele. Acest lucru se intampla mai ales in cazul copiilor care au constituit subiect de disputa intre parinti, si ei au aflat despre aceste conflicte.

De asemenea, copilul se poate simti furios sau inspaimantat, la gandul ca fie il va parasi si parintele ramas, fie il va pierde pentru totdeauna pe cel care a plecat si nu-l va mai vedea niciodata.

Unii dintre copii sunt in masura sa vorbeasca despre ceea ce simt dar, in functie de varsta si de felul sau de a fi, unii dintre ei nu-si pot gasi cuvintele. In schimb, se exteriorizeaza prin gesturi violente, sau se refugiaza in sine, confruntandu-se cu stari depresive.

Pentru copiii de varsta scolara este ceva normal sa nu mai aiba rezultate la fel de bune la invatatura ca si pana atunci. Impactul divortului se resimte timp de aproximativ 2 ani.

Poate ca este tentant sa-i spui celui mic sa nu se simta intr-un anumit fel ("Nu fi suparat"), dar iti recomandam sa rezisti tentatiei. Asemenea adultilor, si copiii au dreptul la propriile sentimente. In cazul in care copilul simte ca vrei sa-i impui sa zambeasca, se va izola si mai mult, ascunzandu-se in sine.

Nu-ti vorbi de rau fostul partener in fata copilului, chiar daca esti inca suparata

Aceasta este una dintre cele mai dificile lucruri care ti s-ar putea cere. Dar este un aspect foarte important. Insa, la fel de important este sa nu-i ascunzi copilului adevarul. Daca fostul tau sot si-a abandonat familia in favoarea unei alte femei, trebuie sa-i spui celui mic ce s-a intamplat.

Dar nu intra in detalii si nu folosi cuvinte jignitoare la adresa lui. Nu este responsabilitatea ta sa explici comportamentul fostului partener - lasa-l pe el sa o faca, atunci cand va discuta cu cel mic.

Nu-l folosi pe copil ca mesager intre tine si fostul sot

In astfel de situatii, ultimul lucru de care ar avea nevoie cel mic este sa simta ca este folosit pentru a transmite mesaje, mai ales daca-l privesc pe el in mod direct. Pe cat posibil, comunica tu cu celalalt parinte in chestiuni legate de programul de vizita, eventuale probleme survenite la scoala si asa mai departe.

Nu te sfii sa ceri ajutor sau consiliere de specialitate. Nu este absolut nimic rusinos in asta si un parinte singur are nevoie de orice sprijin. Prietenii, rudele, orice persoana de care copilul se simte apropiat pot contribui la ameliorarea situatiei, ajutandu-l sa depaseasca mai suor si mai repede momentul critic.

Cel mai bine ar fi ca cei mici sa fie incurajati sa aiba o perceptie pozitiva asupra ambilor parinti. Chiar daca divortul are loc in conditii amiabile, despartirea este dureroasa pentru majoritatea copiilor. De aceea, evita sa agravezi lucrurile si, in discutiile cu cel mic, incearca pe cat posibil sa evoci numai momentele fericite din decursul casniciei.