Ai putea uita prima iubire?
"Prima iubire nu se uita niciodata" - sunt vorbele pe care le aud foarte des si inclin sa cred ca sunt adevarate. Intr-adevar, este greu sa dai uitarii primii "fluturi" din stomac, prima bataie mai puternica a inimii, noptile nedormite, petrecute cu gandul la primul barbat pe care l-ai iubit...
"Prima iubire nu se uita niciodata" - sunt vorbele pe care le aud foarte des si inclin sa cred ca sunt adevarate. Intr-adevar, este greu sa dai uitarii primii "fluturi" din stomac, prima bataie mai puternica a inimii, noptile nedormite, petrecute cu gandul la primul baiat pe care l-ai iubit...
Pot fi momente in care l-ai urat pentru ca ai ajuns sa il iubesti atat de tare, incat ai ajuns in pragul disperarii in momentul in care v-ati despartit, poate inca il mai iubesti sau te copleseste nostalgia cand iti aminteste de el - "Ce bine era", "Cat eram de fericiti impreuna!..." - sau poate inca mai adormi cu gandul la el.
Potrivit unui studiu publicat in cotidianul Daily Mail, oamenii de stiinta sustin ca ar trebui sa dam uitarii prima noastra iubire, pentru ca amintirea acesteia ne poate distruge relatiile viitoare de dragoste. Explicatia? Sociologii de la Institute for Social and Economic Research, din cadrul Universitatii Essex, au ajuns la concluzia ca euforia primei iubiri poate deveni un etalon nerealist in functie de care ne "masuram" viitoarele iubiri.
Conform acestei cercetari, cea mai buna modalitate care garanteaza fericirea indelungata a unei relatii este sa nu te "fixezi" pe trairile pe care le-ai avut cand ai fost indragostita pentru prima oara.
Persoanele care au o privire mai pragmatica a ceea ce isi doresc de la o relatie amoroasa au cele mai multe sanse sa isi gaseasca un partener pe termen lung. In schimb, daca incerci sa reinvii suflul primei iubiri, poti fi dezamagita.
Si eu imi amintesc de prima iubire... A fost o relatie de dragoste de doi ani, cu bune si mai multe rele, din cate imi amintesc, dar il iubeam enorm. Dupa ce ne-am despartit, am suferit mult si mi-au trebuit doi ani sa imi "treaca de el". Era crunt, pentru ca in orice barbat il vedeam pe el si simteam ca nu reusesc sa fiu fericita alaturi de niciun barbat, in afara de el, bineinteles.
Au mai existat momente in am avut "zvacniri" marcate de dorinta de a-l simti aproape, a-l tine de mana sau de a-i vorbi, pentru ca sentimentele nu pot fi date uitarii chiar asa usor. Puteau fi si doua luni in locul celor doi ani de relatie si cred ca situatia nu s-ar fi schimbat in vreun fel, as fi suferit la fel poate, pentru ca intensitatea trairilor a fost maxima.
E drept, in relatia de dragoste ce a urmat am facut multe comparatii cu ceea ce am trait inainte si a fost o mare greseala, pentru ca nu am facut decat sa imi "starnesc" nefericirea, care m-a urmarit o perioada. In timp, am invatat ca dragostea nu este niciodata la fel (si nici nu trebuie sa fie la fel), iar daca ai vointa si iti doresti cu adevarat sa fii fericit, un prim pas ar fi sa renunti la asemanari si comparatii.
Daca ar fi sa iei drept etalon prima dragoste, in mod sigur, la un moment dat, in urmatoarea relatie, te vei trezi mintit chiar de propria persoana: ai creat o lume asemanatoare cu una pe care ai pierdut-o candva, dar ai uitat de sentimente, care sunt cele mai importante...
Pot fi momente in care l-ai urat pentru ca ai ajuns sa il iubesti atat de tare, incat ai ajuns in pragul disperarii in momentul in care v-ati despartit, poate inca il mai iubesti sau te copleseste nostalgia cand iti aminteste de el - "Ce bine era", "Cat eram de fericiti impreuna!..." - sau poate inca mai adormi cu gandul la el.
Potrivit unui studiu publicat in cotidianul Daily Mail, oamenii de stiinta sustin ca ar trebui sa dam uitarii prima noastra iubire, pentru ca amintirea acesteia ne poate distruge relatiile viitoare de dragoste. Explicatia? Sociologii de la Institute for Social and Economic Research, din cadrul Universitatii Essex, au ajuns la concluzia ca euforia primei iubiri poate deveni un etalon nerealist in functie de care ne "masuram" viitoarele iubiri.
Conform acestei cercetari, cea mai buna modalitate care garanteaza fericirea indelungata a unei relatii este sa nu te "fixezi" pe trairile pe care le-ai avut cand ai fost indragostita pentru prima oara.
Persoanele care au o privire mai pragmatica a ceea ce isi doresc de la o relatie amoroasa au cele mai multe sanse sa isi gaseasca un partener pe termen lung. In schimb, daca incerci sa reinvii suflul primei iubiri, poti fi dezamagita.
Si eu imi amintesc de prima iubire... A fost o relatie de dragoste de doi ani, cu bune si mai multe rele, din cate imi amintesc, dar il iubeam enorm. Dupa ce ne-am despartit, am suferit mult si mi-au trebuit doi ani sa imi "treaca de el". Era crunt, pentru ca in orice barbat il vedeam pe el si simteam ca nu reusesc sa fiu fericita alaturi de niciun barbat, in afara de el, bineinteles.
Au mai existat momente in am avut "zvacniri" marcate de dorinta de a-l simti aproape, a-l tine de mana sau de a-i vorbi, pentru ca sentimentele nu pot fi date uitarii chiar asa usor. Puteau fi si doua luni in locul celor doi ani de relatie si cred ca situatia nu s-ar fi schimbat in vreun fel, as fi suferit la fel poate, pentru ca intensitatea trairilor a fost maxima.
E drept, in relatia de dragoste ce a urmat am facut multe comparatii cu ceea ce am trait inainte si a fost o mare greseala, pentru ca nu am facut decat sa imi "starnesc" nefericirea, care m-a urmarit o perioada. In timp, am invatat ca dragostea nu este niciodata la fel (si nici nu trebuie sa fie la fel), iar daca ai vointa si iti doresti cu adevarat sa fii fericit, un prim pas ar fi sa renunti la asemanari si comparatii.
Daca ar fi sa iei drept etalon prima dragoste, in mod sigur, la un moment dat, in urmatoarea relatie, te vei trezi mintit chiar de propria persoana: ai creat o lume asemanatoare cu una pe care ai pierdut-o candva, dar ai uitat de sentimente, care sunt cele mai importante...
Citeste in continuare
-
-
De ce nu te sună? Unde greșești și cum să schimbi situația
Dragoste & Sex · Relatii
-
-
De ce este importantă intimitatea emoțională într-o relație
Dragoste & Sex · Relatii
-
Cele mai indecente apariții ale cuplului Kanye West și Bianca Censori - FOTO
Divertisment · Vedete
-
4 semne că te mulțumești cu prea puțin într-o relație
Dragoste & Sex · Relatii
-
Cât de fericită poți fi cu un nativ din Fecioară, în funcție de zodia ta
Horoscop · Astrologie
Prima mea dragoste a fost acum vreo 8 ani eram la sf de clasa a8a trebuia sa dau capacitatea țin minte ... Iubirea vieții mele era mai mare ca mine avea 17 ani .. Eram îndrăgostită nebunește îl iubeam enorm si speram sa rămânem împreuna tipic unui copil de 14 ani va dați seama ... Ne știam oarecum după fb aveam prieteni comuni dar in schimb el o plăcea pe prietena mea el mereu vb cu mine ca sa le fac lipeala in fine prietena asta a mea nu vroia sa fie deloc cu el... intr o zi ce mi spune el mie îți las nr meu sa ieșim afara ca eu mi am dat seama și te plac și ești pe aceeași unda k mine. Eu i am spus ca nu ies in fine
Povestea mea incepe in toamna anului 1991 cand, fiind in clasa a IX-a, am cunoscut o colega care a avut un rol important in dezvoltarea mea sociala. O consider una dintre cele mai importante persoane pe care le-am cunoscut de-a lungul timpului. Am fost vecini de banca, ea statea in spatele meu, dar nu si colegi de banca, am fost vecini de cartier, dar timpul ne-a despartit dupa terminarea liceului in 1995, cand dupa dorinta ei (Mihaela se numeste colega mea de clasa) trebuia sa ramanem impreuna. Eu eram implicat in acel moment, emotional, in alta relatie. Mihaela a fost ceea ce in limbaj poetic se numeste PRIMA IUBIRE, in clasa a IX-a, iar pana in 1995 am mai experimentat doua mari "iubiri trecatoare", ca sa citez titlul unui frumos film romanesc cu George Mottoi in rol principal. Una dintre ele a fost o gimnasta celebra din Romania in anii 1991-1996 si se numea Lavinia Milosovici, fiind nascuta in acelasi an cu mine. Cealalta iubire trecatoare a aparut spre sfarsitul clasei a XII-a, in ultimul trimestru, in 1995, iar aceasta experienta a fost una foarte dureroasa pentru mine pentru ca nu a fost una impartasita din partea fetei de care m-am indragostit. Cu cele doua si cu altele am incheiat conturile de mult timp, desi am suferit foarte mult dupa ambele. Cu celebra gimnasta nici macar nu m-am intalnit in mod fizic, decat am urmarit-o la TV in concursuri. Totusi a fost ultima gimnasta din lume care a obtinut nota 10 la o editie a Jocurilor Olimpice, la Barcelona in 1992. Presupun ca nu am fost singurul care probabil s-a indragostit de Lavinia si nu avea cum sa fie o dragoste impartasita din moment ce ea nu m-a cunoscut vreodata. In 1996 la Gala Sportivilor de la sfarsit de an am participat atunci cand s-a facut premierea celor mai buni sportivi, dar ea a lipsit si am ratat ocazia de a lua cel putin un autograf de la ea. Cu Mihaela, care a facut terapie social-comportamentala cu mine consider ca nu am incheiat conturile niciodata, desi toti psihologii mi-ar spune sa o uit si sa caut alte relatii-iubiri. Din punct de vedere teologic consider ca eu am dreptate, iar Biblia spune sa ramanem fideli primei iubiri (ma refer aici in sens fizic, nu spiritual). La fel gasesc exemple in literatura beletristica, in muzica si chiar in realitate. Pe Mihaela am regasit-o recent pe Facebook, dar nu este activa, doar am observat ca si-a pastrat numele de fata, pe care il avea si in liceu. Nu stiu daca a fost casatorita si mai ales daca este implicata intr-o relatie sentimentala in prezent. De Mihaela m-am indragostit de multe ori de-a lungul timpului, prima data in 1991 si as putea s-o fac in fiecare zi. Ea este nascuta exact la doua zile dupa venirea mea pe lumea aceasta, in aceeasi zodie, chiar in acelasi oras, Bucuresti. Inca n-am aflat daca si la aceeasi maternitate, dar ar fi deja prea multe coincidente. Deci am venit pe lume aproape simultan, am fost vecini de cartier in perioada copilariei fara sa urmam aceeasi scoala generala, apoi pana la terminarea liceului, unde am fost in aceeasi clasa. Dupa 1995 viata ne-a despartit in mod nedrept, dupa parerea mea. Practic o caut de peste 20 de ani sau poate...de cand ne-am nascut ! In 1995 cand mi-a cerut prietenia, deja o iubeam de 3 ani, dar la 15 ani nu eram destul de matur sau dezvoltat ca sa fiu pregatit pentru o relatie adevarata de iubire. M-am dat la o parte, considerand ca nu sunt destul de bun pentru ea, desi invatam mai bine decat ea, dar alti colegi erau mai sociabili si mai prezentabili fizic, ceea ce conteaza mult in perioada adolescentei. Cu ei a fost Mihaela colega de banca, dar ultimul a parasit-o la sfarsitul clasei a XII-a, fiind nevoit sa se intoarca in orasul de unde provenea. I-am acceptat prietenia cand mi-a cerut-o in Mai 1995, dar faptul ca iubeam alta fata, a fost fatal relatiei mele cu Mihaela din acel moment. Spre ghinionul meu si al ei, m-am indragostit de o colega de liceu cu 2 ani mai tanara, care era tot vecina de cartier cu mine, dar a fost o iubire neimpartasita, iar in acelasi timp Mihaela dorea sa ii fiu prieten. Am ales cu inima, nu cu mintea, iar rezultatul a fost...singuratatea mea mult timp dupa aceea. Mihaela a fost totusi prima mea iubita, asa cum o consider, cu care am facut prima data dragoste, NU AM FACUT SEX niciodata, dar dragoste am facut. Am comunicat non-verbal foarte bine si in asta a constat terapia pe care a facut-o cu mine in mod spontan si natural. Cum ? Ea m-a sunat la telefon ca sa comunice cu mine poate banalitati, ea mi-a oferit mangaiere, eu i-am oferit imbratisare, ea mi-a oferit sarut pe obraz, eu i-am oferit zambet si asta i-a placut, ea mi-a oferit prietenie, frumusete, gingasie, eu nu i-am mai oferit nimic in acele zile de Mai 1995 cand a aparut cealalta fata in viata mea in mod nefericit, apoi dupa ce viata ne-a despartit, i-am oferit toata inima mea Mihaelei, dar in lipsa ei. Pentru ca n-am invatat impreuna pentru Bac, asa cum mi-a propus, pentru ca n-am stat in aceeasi banca si pentru ca n-am mers impreuna spre liceu, desi traseul era in mare parte comun, de aceea nu am ramas prieteni sau amici, cel putin ! In felul descris mai sus imi doresc sa fac dragoste si la 80 de ani, asa cum inca mai vad cupluri cu 50-60 de ani de casatorie la activ ca mai procedeaza in parcuri, pe strada, in societate si acasa. Sexul trece, dar dragostea adevarata, niciodata ! Nu stiu daca zilele de nastere sau zodiacul conteaza in relatiile amoroase, nu stiu daca credeti in numerologie, zodiac sau coincidente. Dupa Mihaela, au urmat alte iubiri trecatoare, iubiri surogat, dupa parerea mea. Intre ele, iubirea pentru Mihaela a ramas o constanta a vietii mele pana in prezent ! Psihologic este gresit imi veti spune, dar realitatea aceasta este. Un exemplu din viata reala este cuplul Angela Similea – Victor Surdu, cuplu care a rezistat 11 ani de casatorie, pana la moartea ultimului sot al doamnei Similea. Domnul Surdu a asteptat timp de 30 de ani pana sa fie impreuna cu doamna Angela, din cat am citit intr-un articol de presa. Nu stiu daca se va repeta aceasta poveste cu mine si cu Mihaela, dar imi doresc s-o reintalnesc, sa comunic cu ea si sa ii spun ca o voi iubi toata viata, asa cum am facut-o cel putin in ultimii douazeci si ceva de ani. Doresc sa ii multumesc pentru ca a fost prima care mi-a dat incredere la 19 ani si pentru ca mi-a oferit cele mai frumoase clipe din toata viata mea. Energetic, aceasta dragoste imi da putere, speranta, optimism, incredere atunci cand am nevoie si cand sunt singur. In acest timp m-am casatorit totusi, dar fara sa existe iubire din partea mea pentru sotia mea, este doar o dragoste unilaterala, nu bilaterala. Este ca o casa fara fundatie solida, este ca un tren care trebuie sa circule pe o singura sina, in loc de doua, cum este normal. Am considerat ca daca doar ea ma iubeste este suficient, dar dragostea din partea mea pentru ea nu a aparut niciodata in 11 ani. Stiu ca nu am functionat bine nici ca sot si nici ca tata, dar cred ca certurile foarte frecvente dintre noi il afecteaza pe copil. Decat o casnicie bolnava, mai bine un divort sanatos pentru toti trei ! Acum astept raspunsuri la multele intrebari pe care le am, raspunsuri de undeva de sus, dar Dumnezeu probabil ca m-a iubit mai putin decat pe altii, considerand ca nu merit sa fiu atat de fericit pe cat mi-as fi dorit eu. Dumnezeu mi-a raspuns prin NU sau MAI ASTEAPTA in privinta relatiei mele cu Mihaela, desi prin fiecare bataie a inimii mele imi spune ca ma iubeste, asa cum am citit un mesaj motivational foarte frumos ! Dar fiecare bataie a inimii mele este pentru...Mihaela ! Asta-i realitatea, nu doar o parere sau o iluzie!
Prima mea iubire a fost o experienta foarte dureroasa. M-am indragostit de un baiat cu doi ani mai mare decat mine, care era colegul meu de club de arte martiale. Un baiat brunet cu niste ochi albastrii superbi, foarte calm si chibzuit. Aveam cred - vreo cinsprezece ani. Dupa vreun an de suferinte si plans in tacere, prietena mea cea mai buna mi-a luat jurnalul si i l-a aratat. M-a luat sa vorbim si mi-a spus ca nu avea idee ca eu simteam asa ceva pentru el, dar ca el avea prietena pe care o iubea. In momentul acela a cazut cerul pe mine. El a fost destul de bine educat si nu s-a purtat urat cu mine, dar evident nu-i placeam si incerca sa ma evite, iar putinele dati cand coincideam (petreceri, plaja) facea o vizita de cortezie grupului in care eram si atat. Anii au trecut, el s-a casatorit cu prietena lui de pe atunci, relatia lor a mers foarte rau, ea l-a inselat, el a batut-o. Are un baiat, desi nu stiu foarte bine daca cu ea sau cu alta. In prezent are o relatie de multi ani cu alta femeie, dar nu sunt casatoriti. Il am pe facebook ca prieten, am vorbit pe mess acum vreo doi ani, dar am evitat sa deschidem subiectul dragostei mele adolescentine fata de el. Eu am avut multe relatii nereusite, ma doare sufletul ca nu gasesc un barbat cu care sa-mi formez o familie. Daca mi-ar propune sa avem o relatie, evident ca as accepta, desi sentimente mele nu mai sunt aceleasi. Sau poate ca nu? Evident sunt pe acest site pentru ca azi dimineata m-am trezit cu un dor asa de puternic fata de el!!! As vrea foarte mult sa-i vorbesc, dar nu am curajul sa-l contactez pe facebook. Ce sa vorbesc cu el in conditiile in care el are o relatie de lunga durata? In definitiv lucrurile astea s-au intamplat acum douazeci de ani!
Au trecut 7 ani de cand am sarutat-o prima data si aproape 4 de cand nu mai suntem impreuna.Ma intreb daca isi mai aminteste, daca ma mai pastreaza in suflet. La jumatate de an dupa ce ne-am despartit mi-am facut o alta relatie insa prima dragoste nu o pot uita, pur si simplu nu trece o zi fara sa ma gandesc la ea. Nu am putut niciodata sa zic in actuala relatie 'te iubesc' cum ii ziceam ei de 1000 de ori pe zi, nu am putut niciodata sa o iau in brate cum te luam pe tine, cum te priveam, ca si cum erai tot pentru mine. Mi se pare incredibil ca inca imi aduc aminte atatea detalii din relatia noastra..Primul sarut, primul te iubesc... Nu mai fusese cu alt baiat inaintea mea desi era de o frumusete iesita din comun, si asta a contat foarte mult pentru mine. Era doar a mea. Stiu ca nu mai putem fi impreuna, dar mi-as dori macar o data sa o mai strang in brate. As da orice pentru asta. Acum e cu altcineva si probabil ca e fericita, ceea ce si isi doresc pentru ca merita. Te voi iubi mereu ...
Am fost de multe ori indragostita,dar am iubit,pana acum,o data.Imi era greu sa cred ca exista dragoste la prima vedere,dar chiar asta am simtit pe pielea mea.Aveam 18 ani.Clipa in care i-am intalnit privirea a fost,wow,nu pot exprima in cuvinte.Din clipa aia nu l-am mai uitat.De abia asteptam sa-i mai vad o data si inca o data si apoi,la nesfarsit,privirea..Au trecut 3 ani jumatate de cand nu mai suntem impreuna.Si e groaznic,ma doare sufletul de dorul lui.Atat vreau:sa ma vindec de dor.Iarasi voi putea zambi cand il voi fi uitat,atat.
Autrecut 9 ani......a fost primul sarut nimic mai mult,si zile frumoase petrecute impreuna, dar atitea setimente nu leam simtit niciodata in viata mea.... eram bucuroasa...numai sa-i aud vocea am niste caiete..pe care le scriu din 2007 si este plin de amintiri cu el , cu toate ca sunt casatorita mai pastrezi si acum acestea caiete acele poze..din trecut...Sunt fericita in casatorie am un sot...care ma iubesti atit de mult pe cum iubeam eu ku 9 ani in urma, regret un lucru eu nu pot sa-i ofer dragostea aceea de care atunci as fi fost in stare sau dau orice sa il vad un minut si sa-i zic un salut...... Am crezut ca vor trece ani si voi uita de el..ca doar nu a fost nimic de cit sarutari si plimbari , am crezut ca doar atit nu te va face sa te tii legata de un om asa de mult timp....Intr-o zi sotul meu a dat de caitele mele si de poze..nu a citit dar ma intrebat doar de poze... si ma intrebat daca pot sa le arunc , atunci iam zis cere tot ce vrei numai sa nu arunc pozele.., a fost de partea mea ma inteles asa ca nu a mai zis nimic ...il caut de foarte multe ori poate are un sait de socializare dar...degeaba nu-l gasesc nicari, In trecut nu mas intoarce niciodata, doar vreau sa stiu cum mai merg lucrurile la el....e bine , e fercit.....il visezi foarte des..si cred ca asta ma face sa ma intorc din nou si din nou in trecut, as puatea scrie o carte intreaga....despre el......a ramas..asa in adincul inimii mele o amintire care nu cred ca o voi putea da uitarii..niciodata.///////////////// Prima dragostea nu se da uitarii niciodata!!
Prima mea iubire a inceput la aproiape 18 ani...eu il placeam de mai mult timp, era fratele unei bune prietene, dar nu indrazneam sa ma bag in seama cu el, credeam ca nu s-ar uita la mine..pana intr-o seara cand afara ploua asa ca m-am dus pe la prietena asta a mea si am jucat carti pe porunci: eu, ea ..si el. Am pierdut. Am primit porunca sa dansez pe o melodie blues cu el , a dat play la Chris de Burgh - Lady in red si am avut cel mai frumos dans din viata mea. Am uitat sa mentionez ca eu aveam prieten de 11 luni, dar baiatul asta era genul ala care imi dadea fiori, care ma facea sa-mi creasca tensiunea, putin golanas, cu zambetul in coltul gurii...In acea seara a inceput sa ma priveasca si el cu alti ochi, nu doar ca pe amica surorii lui. Eu m-am despartit de baiatul cu care eram, oricum era foarte gelos si posesiv...si am inceput sa ma vad cu Dan zi de zi...cand plecam la tara 2-3 zile imi era atat de dor de el...intr-o dimineata m-am trezit cu un mesaj de la el -si aveam doar o saptamana impreuna- cu 317 pupici...i-am numarat de cateva ori :)) si asa treceau zilele , zi de zi cu el! Am avut momente frumoase, dar si momente urate, noi cand ne certam pai ne certam! Era un fel de dragoste cu nabadai. Dupa un an si ceva cred, cand deja ma iubea foarte mult, mi-a marturisit ca el la inceput nu voia nimic serios, voia doar sa se culce si el cu mine, fiind sigur ca eu imi incepusem viata sexuala cu celalalt, dar a avut parte de o surpriza(fericita)..pentru ca el avusese sa fie primul. Acest lucru pentru el a contat mult, de asta m-a si iubit mult, pentru ca ma stia doar a lui! Insa nu stiu cand a inceput sa scartaie, poate ca erau de vina datile in care ne certam si el incepuse sa vorbeasca urat, sa ma faca sa ma simt un om de nimic, sau poate cand era gelos fara motiv, cand incerca el aiurea sa-mi interzica anumite lucruri doar ca nu ii se pareau lui la locurile lor sau pur si simplu asa voia el...dar clar s-a rupt in seara de 1 Sept, care pentru mine, nu stiu pt el, avea o semnificatie, cand ne certam la mine in scara dintr-o prostie de-a lui, am ajuns sa tipam asa tare unu la altu si sa vorbim urat, incat mi-a dat o palma si a plecat. Stia, ii spusesem de atatea ori ca daca ar da in mine, acolo s-ar termina totul. 3 zile nu am mai auzit de el...apoi m-a cautat cu un roman de mesaj plin de scuze, regrete...si ca nu imi cere o sansa pentru ca nu o merita, dar si-o doreste....Dupa multe cautari, m-am impacat cu el la 3 saptamani dupa...nu ne-am mai certat, in schimb eu nu mai aveam tragere de inima, nu mai vedeam un rost. la fix o luna dupa ce ne-am impacat si cand faceam 2 ani si 3 luni(20 oct), ne-am despartit. Timp de 3 luni el m-a tot cautat, dar timp in care se mai intalnea si cu altele, ca doar era singur si isi traia viata...in timpul asta eu imi facusem un prieten care imi placea mult de tot, dar era de la 200 de km departare, cu care ma vedeam o data la 2 saptamani...oscilam intre cei doi..unul ma voia inapoi, celalalt prezicea un viitor frumos..pe la sf lui ianuarie Dan si-a facut prietena...poate ca s-a saturat si el sa tot stea dupa mine si eu nici sa nu-l bag in seama...relatia mea cu el de la departare a mai mers cam pana in februarie apoi a inceput sa scartaie si am lasat-o balta. Dan e si acum cu fata aia din ianuarie, dupa o luna s-au mutat impreuna si dupa vreo 3-4 luni a ramas insarcinata :(...asa ca in cateva luni posibil sa-mi vad iubirea cu copilul la plimbare...Luna viitoare se face un an de cand ne-am despartit, dar eu nici acum nu l-am putut uita...si din cauza asta nici nu pot sa am o relatie calumea..pana nu trec peste, sa ma stiu vindecata complet de el, nu cred ca o sa pot sa fiu cu cineva pe bune. Poate imi place de cineva, la inceput ca apoi imi trece :(. Stiu ca inca ma are in inima si ca mereu ma va pastra acolo, am vazut asta in ochii lui si acum cateva zile cand ne-am salutat pe strada, dar cum mi-a zis si el...daca era doar o prietena, era altceva, dar ii va face un copil :| copil pe care si-l dorea cu mine...ideea e ca noi, si mai ales eu, ne-am jucat cu focul si ne-am ars. eu n-am stiut cand sa ma opresc din nebunia pe care o aveam cu cel de la departare si sa stau sa ma gandesc daca chiar il mai vreau pe dan sau nu..si cand mi-am dat seama a fost cam tarziu...dar nu`mi regret prima iubire si imi amintesc cu drag toate nebuniile pe care le-am facut cu el si pentru el !
Pe mine prima iubire m-a distrus. Aveam 19 ani, l-am intalnit in facultate si el fiind student . El chiar era mai mic cu 6 luni decat mine. Eu romanca, el arab, doi oameni din 2 culturi diferite, lipsiti de experienta s-au indragostit. Educatia lui, felul lui introvertit , lipsa mea noastra de experienta, timiditatea, teama, mediul au facut ca relatia sa nu dureze.Dar noi am continuat sa ne iubim platonic desi la suprafata era o lupta a orgoliilor intre noi.Ne-am facut rau unul altuia . In anul 5 el a cunoscut o femeie de care s-a indragostit, a ramas insarcinata, s-au casatorit si au plecat in tara lui. Dupa 20 de ani de la terminarea facultatii ne-am regasit virtual. Eu l-am cautat.Am trait aceleasi emotii de inceput. Eu nu m-am casatorit pentru ca viata mea a fost marcata de el, totul raportam la el. El avea un copil si casatorit cu femeia aceea. Mi-a marturisit pentru prima data ca m-a iubit si langa aceasta femeie nu s-a simtit fericit. In perioada imediat urmatoare, nu stiu din ce motive, sotia a divortat de el iar el , in loc sa se casatoreasca cu mine, s-a casatorit imediat cu o araboaica. Au urmat 2 copii, unul dupa altul. Intre timp noi mai vorbeam pe net, mi-a zis ca ma doreste m-a chemat la el. Stiind ca-mi doresc copil mi-a zis sa facem dar sa-l cresc eu aici. Am refuzat sa ma duc la el pe motivul ca e din nou casatorit si are copii. A spus ca daca nu ma duc ma va ignora pentru totdeauna, fapt care s-a si intamplat. Eu plang in continuare dupa el, am 43 de ani, viata nu mi-a oferit nimic bun si nu am speranta ca de-acum se va schimba ceva in bine. Sunt disperata si nu stiu ce sa fac. Plang in continuu.
vreti o poveste adevarata cititi-o pe asta: Aceasta este prima mea poveste de dragoste(restul doar aventuri)...Eram la inceputul clasei a XII-a , in timp ce ma indreptam spre scoala am vazut cea mai frumoasa fata din lume, avea niste ochi caprui minunati, buzele ei rosii erau fermecatoare, ea nu era foarte inalta ,pe scurt era cea mai superba fata pe care o vazusem vreodata...Dragoste la prima vedere...As fi vrut sa vorbesc cu ea , dar eram atat de fascinat de frumusetea ei incat nu am avut curajul nici macar sa o salut... nu stiam cum o cheama sau de unde este..nu stiam cum sa o reintalnesc asa ca m-am resemnat , cu toate ca eu sunt o persoana care nu renunta asa usor.. La scoala ma amuzam pe seama bobocilor nou-veniti in liceu..Am intrat la prima ora , aveam franceza cu diriginta mea cu care ma inteleg si acum foarte bine..atunci diriginta m-a invitat sa asist la o ora de a dansei la clasa a IX-a..cand am intrat in acea clasa am observat-o pe acea fata minunata.. Un zambet larg mi-a aparut pe fata..Zilele urmatoare am incercat sa aflu cat mai multe despre ea..am aflat ca o cheama Maria , am aflat unde sta dar am mai aflat si ca are prieten de 3 ani..m-am simtit oribil ,dar nu ,nu puteam renunta,as fi facut orice sa fiu cu ea..zilele treceau , iar eu am pus-o pe cea mai buna prietena a mea , Georgiana , sa se imprieteneasca cu ea.Usor usor ele au devenit foarte bune prietene astfel Georgiana intr-o buna zi mi-a facut cunostinta cu ea...eram atat de emotionat incat abia am reusit sa vorbesc...dar zilele treceau ia eu aveam din ce in ce mai mult curaj... si nu mai aveam decat foarte putine emotii cauzate de fluturasii din stomac..Ea nu se intalnea cu iubitul ei decat o data pe zi , la scoala ,in pauza mare..timpul trecea , eu ii trimiteam biletele Mariei in fiecare pauza..intr-una din zile mi-am luat inima in dinti si i-am trimis un biletel in care i-am zis ca o plac si ca vreau sa fiu cu ea..In pauza urmatoare Georgiana a venit cu raspunsul in care Maria scrisese ca si ea ma place si ca ar vrea sa fim impreuna dar (mereu exista un dar) ca nu se poate desparti de iubitul ei, pentru ca el i-a demonstrat ca tine la ea si ca sunt impreuna de mult timp...am ramas confuz totusi imi zisese ca ma place , deci aveam sanse sa fiu cu ea , daca nu in acel moment poate in viitor..In urmatoarea saptamana am inceput sa ne vedem (pe ascuns bineinteles, pentru ca nu voiam sa afle cineva). Era dimineata ,am chiulit de la prima ora doar pentru a ma intalni cu ea...si atunci am primit cele mai dulci si minunate saruturi si imbratisari din viata mea..O iubeam..si ea ma iubea simteam asta , dar nu mi-a spus decat odata ca ma iubeste...La scoala ne trimiteam pupici ne priveam in fiecare pauza ,dupa ore nu ne puteam intalni pentru ca nu eram din oras cu ea...lunile treceau si noi ne intalneam in fiecare zi dar fara ca cei din jur sa afle...pana intr-o zi cand prietenulei a aflat de mine si a inceput sa sune cu privat sa ma ameninte..intr-o seara m-a sunat cineva si a zis ca ma taie,atunci am luat-o razna ..a doua zi ea era cu el , m-am dus spre ei dar au plecat..dupa 5 minute el a condus-o la clasa ei..atunci m-am dus la el si i-am dat un pumn in gura...Maria cand a vazut a ramas socata... i-a venit rau ,colegi ei au chemat salvarea si au dus-o la spital...prietenul ei a plecat si a venit in pauza urmatoare cu vreo 5 colegi dar doar pentru a-si cere scuze pentru telefoanele primite....Ma simteam rau...Maria ajunsese la spital din cauza mea...am crezut ca nu o sa mai vorbeasca cu mine dar seara m-a sunat sa intrebe daca sunt bine... Doamne o iubeam la nebunie... si timpul a trecut ne-am mai intalnit si dupa acel incident...ea nu a renuntat la prietenul ei si o scurta perioada nu am mai vorbit..doar ne salutam...insa nu puteam unul fara celalalt , fara sarutari...asa ca ne intalnim si acum.. ne-am intalnit si ieri ..acum e week-end ,dar luni o sa ne intalnim iar,...pentru ca o iubesc si nu pot renunta la ea chiar daca are acelasi prieten de aproape 4 ani...totusi stiu ca intr-o buna zi nu o sa ne mai ascundem ...si incepand cu acea zi o sa fim impreuna vesnic....ACEASTA ESTE POVESTEA DE DRAGOSTE A VIETI MELE!!! SI PENTRU CA STIU CA VEI CITI POVESTEA NOASTRA , MARIA TE IUBESC!!!!! :* :*
in inma mea e o lupta crancena,am lasat fosta iubita acum 5ani,am alta relatie de 5 ani cu o fata superba...dar nu o pot uita,cuvintele astea sunt mici fata de ce se intampla in mine......imi vine sa ma duc intr-o padure si sa urlu sa nu ma auda nimeni.....stiu ca nu e corect,stiu..dar ceea ce se intampla in mine nu pot controla cu mintea sau comportamentul...e mai tare ca mine.....sper ca si ea se mai gandeste la mine,ar fi o alinare...si cred ca da ...
NU MAI SUNT CU PRIMA MEA DRAGOSTE DE 7 ANI , ACUM LA 7 ANI DISTANTA TRECAND PRIN MULTE RELATII SI AVENTURI ,AM AJUNS LA O RELATIE STABILA DE 2 ANI SI CEVA , CU O FATA DEOSEBITA . NE IUBIM MULT E TOT CE MI-AM DORIT , DAR DE CATE ORI O VAD PE FATA ACEEA SI DE CATE ORI AR VENI VB DE EA CEVA DIN INTERIORU MEA FIERBE . NU POT INTELEGE NU MA GANDESC DELOC LA EA DAR DACA O VAD IN VREO POZA MA INMOI . E CAM ADEVART PRIMA NU SE UITA NICIODATA!
NU MAI SUNT CU PRIMA MEA DRAGOSTE DE 7 ANI , ACUM LA 7 ANI DISTANTA TRECAND PRIN MULTE RELATII SI AVENTURI ,AM AJUNS LA O RELATIE STABILA DE 2 ANI SI CEVA , CU O FATA DEOSEBITA . NE IUBIM MULT E TOT CE MI-AM DORIT , DAR DE CATE ORI O VAD PE FATA ACEEA SI DE CATE ORI AR VENI VB DE EA CEVA DIN INTERIORU MEA FIERBE . NU POT INTELEGE NU MA GANDESC DELOC LA EA DAR DACA O VAD IN VREO POZA MA INMOI . E CAM ADEVART PRIMA NU SE UITA NICIODATA!
Nu stiu daca se uita sau nu,cred ca timpul le rezolva pe toate,iar ceea ce timpul nu rezolva,trebuie sa rezolvam noi. Si eu m-am despartit de omul pe care-l vedeam ca fiind cel mai sfant,pur si inocent lucru din viata mea,acum 2 luni. Am fost impreuna aproape 2 ani,l-am iubit enorm,i-am daruit tot ce aveam mai bun. A fost o relatie cu bune si rele,o relatie a carei amintire dainuie in mintea si-n sufletul meu si reuseste sa ma copleseasca cateodata! si incerc sa tin capul sus,sa ma incurajez ca viitorul e mai bun,mai frumos. M-a facut sa ma simt cea mai iubita si respectata fiinta de pe pamant,pana cand a plecat la facultate la Bucuresti,iar lucrurile au luat o intorsatura neasteptata,n-as fi crezut niciodata ca omul care-mi jura iubire,omul cu care aveam planuri de viitor,care era cel mai important ptr mn,avea sa se schimbe asa mult fata de mine,sa ia in batjocura lacrimile mele,durerea mea,dorul meu. Pana intr-o zi cand mi s-a dat cu"sutul in cur" in modul cel mai oribil posibil,am plans in fata lui in acea zi de nu ma mai tineam pe picioare,in zilele urmatoare nu mancam ,nu dormeam,doar plangeam. Imi plangeam iubirea.. Ma durea carnea pe mine,nu puteam respira,simteam cum ma sufocam..Mi-a stiut durerea,l-am cautat dupa in speranta ca lucrurile se vor rezolva,insa niciodata de atunci nu m-a intrebat o data"ce faci,.esti bine?" Omul langa care statusem 2 ani,impartind orice,fiindu-i alaturi in momentele importante,cand nici mama sa nu i-a fost,omul ala nu s-a interesat o data de mine,a plecat din viata mea ca si cum n-as fi insemnat nimic.. Cateodata cred ca nu m-a iubit niciodata,ca n-am insemnat nimic ptr el..E crunt,au trecut 2 luni de atunci,mi-am mai revenit,insa zilnic ma lupt cu amintirea,cu dorul de el..Sper sa treaca totul,sa-mi revin candva,desi stiu ca aceasta iubire isi va lasa amprenta in viata mea..
Dragii mei intrati si cititi blogul mru. Se numeste sperante expuse. Google it! Ablog.ro
Daca acum 2 ani i mi canalizasem viata asupra carierei ,si era ok ,pot sa spun ca in ultima perioada am uitat din nefericire de ceea ce era si este important in viata fiecarui om adica el insusi,am experimentat trairi contradictorii pt ca ne supraestimam capacitatea de a face fata unei situatii critice si daca atunci nu i am putut face fata acum nici atat,exista persoane care pot cu o nonsalanta extraordinara sa ti spuna tot felul de aberatii, explicatii care oricat de sincere ar fi depasesc limita bunului tau simt si tu te pui la mintea nebunului sa intelegi care este explicatia sau ce vrea de fapt,si i ti dai seama ca bati campii ,ca n ai cu cine vorbi ,ca nu are nimic in cap,si daca vrei sa te razbuni pe el ,vei ajunge sa te razbuni pe tine ,pt ca daca in trecut n ai facut fata situatiei ce te a facut sa crezi ca vei face fata situatiei din prezent.Sunt pur si simplu persoane care n ai cum sa le faci fata ,te depasesc pur si simplu ,trebuie sa le iei asa cum sunt,n ai cum sa le schimbi este inutil,nu vei face decat sa iesi cu inima sfasiata ,pt ca tu degeaba te chinui sa le arati ce te a deranjat ,este inutil,nu nu el este de vina ci tu ca ai crezut ca l poti schimba ,el nu se poate si nici nu vrea i ti convine bine nu ti convine iarasi bine,tu esti de vina ca ai vrut sa l schimbi,pt ca ai fi vrut sa fie altul finalul,pt ca ai avut alte asteptari, da si noi femeile suntem foarte incapatanate ,nu vrem sa vedem ca el nu e pentru noi ,suntem egoiste,nu ma mai inham la situatii care nu le pot face fata si care nu ma reprezinta,poate alta persoana poate face fata la ceea i ti doreste el,eu din acest motiv l am ocolit tarziu am realizat de ce fug de el ,pt ca nu pot face fata acestei situatii nu este pt mine,am fost extrem de incapatanata si nu am realizat ca tu nu esti raiul pt mine din pacate ,poate pentru altcineva ,eu am fost de vina pt ca am vrut sa l schimb si daca nu s a putut atunci ,a fost clar ca nu se poate,trebuie sa acceptam ca suntem limitati si nu le putem face pe toate ca suntem limitati ce putem accepta bine ce nu iarasi bine,din acest motiv am refuzat sa tin legatura cu fostul pt ca nu este de mine asa ceva,nu sunt facuta pt asa ceva nu este de mine ,nu are legatura cu ce s a intamplat in trecut, nu neaparat are un mod de a gandi care pe mine ma depaseste ,am incercat sa fac fata o data ,de doua ori ,nu nu e de mine,nu va incurcati in situatii care va depasesc ,veti pirede din nou ,acceptati ca nu e de voi si asta este nu e nici o tragedie va trece
Eu din nefericire trebuie sa sterg prima iubire pt ca fostul prieten a avut tupeul sa mi aduca aminte de acei ani ca ceva firesc si ceva normal de parca ne am despartit in conditii normale,nu nu ne am despartit pt ca am decis amandoi ,eu l am obligat sa recunoasca ce s a intamplat cu noi,intr un final a recunoscut ca are pe altcineva,dupa 10 ani ne am intalnit intamplator la metrou ,si i mi spune ca a avut o aventura ,ca n a vrut sa fiu singura femeie din viata lui,eu m am uitat cu regret ca despre asta a fost vorba,ce sa mai spun ,n am mai avut cuvinte,am plecat dezamagita ,asta a fost prima mea relatie ,ar fi fost mai bine daca nu i mi spunea nimic,eu mai am treaba prin orasul natal si probabil ma mai apuca nostalgia desi nu ar trebui ,mai aveam si eu cateva amintiri ,nu stiu unde sa le mai pun este foarte greu si dupa atatia ani,n am avut noroc nici cu sotul meu ,nu m am simtit apreciata,tot ce face este in ultimul moment cand vede ca nu are incotro,zice ca se comporta asa ca ma iubeste prea mult,si cand i si iese din fire zice sa ma duc la mama mea in provincie,sunt satula de dragostea asta cu nabadai ,nu am inteles acest gen de a iubi,si nici nu ma mai obosesc sa l inteleg,,sa mi spuna si mie cineva ce fac cu amintirile unde le pun,nu mai am multe,unde sa le mai fac loc,ca in loculcvechi nu mai am unde,nu mai corespunde,am dat tot ce mai aveam,mai am 2 carti si un lant ,ce sa fac cu ele?VA ROG UN SFAT?
Observ ca foarte multe persoane regreta,este normal sa regreti o dragoste neimplinita,dar depinde pe cine regreti,observ ca tinerii in special au o chestie ca o sa se intoarca roata,si ca o sa vada cel care a respins la un moment dat ca nu a procedat bine,uita un singur aspect ca ceea ce au crezut despre persoana respectiva nu prea coincide cu persoana care este ea de fapt pt ca ei au iubit o pers de acum multi ani si s ar putea sa aiba o mare dezamagire,fostul meu prieten a fost si este un inadaptat iar eu nu stiam cine este el defapt pt ca acum 12 ani eram tanara si naiva si inca nu aveam experienta de viata,la 33 de ani este singur nu are familie si nici nu cred ca si va face,mie dupa 11 ani mi a zis ca motivul despartirii a fost ca a avut o aventura,ca n a vrut sa fiu singura femeie din viata lui,nu i de mirare ca este singur.mare grija cu cine vorbiti dupa 11 ani unii sunt doar oportunisti,voi visati la ce ar fi putut fi iar ei i si freaca mainile ca au gasit o proasta care i a asteptat,intre timp ei au mai fost si cu altele evident,si tu esti intrebata cate relatii ai avut,tot tu esti intrebata,tu care n ai gresit , n ai inselat ,l ai asteptat ca proasta,ca vaz Doamne se simte vinovat,aiurea te pune intr o situatie penibila ca sa si creeze un avantaj ,se numesc jocuri psihologice se joaca cu mintea ta ca sa te zapaceasca si sa crezi ca i pasa,nu nu le pasa,te au scapat din plasa si acum iar vrea sa se joace cu tine,poti sa te joci dar sa nu te implici daca te implici in asa ceva s ar putea sa pierzi tot,familie etc,da poti uita prima iubire,si nu nu vei rezolva nimic razbunandu te ,pt ca n ai pe cine sa te razbuni, te vei razbuna tot pe tine,m am uitat la fostul cum a ajuns,nu mi a produs nici o placere sa vad ca nu mai era baiatul de atunci totult fusese o iluzie, nu era decat un vanzator de iluzii si atat
Depinde foarte mult in ce conditii te ai despartit de prima iubire,eu am fost amanata,de 2 ori,incepuse sa mi spuna ca il deranjez cu telefoanele,nu stiu ce fel de iubire a fost asta,probabil doar eu l am i ubit cand l am intrebat ce se intampla si foarte greu mi a spus ca iubeste pe alta,un om foarte crud,putea sa mi spuna altceva nu stiu,o minciuna,a durut infiorator,iar in 2008 cand vroiam sa ma casatoresc ma trezesc ca ma cauta,mi s a facut rau,mama mi a zis sa stau linistita si sa nu pomenesc de nunta,sa i dau un mesaj, ca nu mai are rost,si cand credeam ca am scapat de el in 2011 ma vede pe strada si nu s a putut abtine sa nu mi amintesca de trecut,un trecut dureros pt mine,pt ca doar eu am suportat capriciile lui,eu nu cred ca a fost iubire din partea lui,poate o toana,nu ti amani prietena cu lunile ca tu esti neinteles,si pleci la mare,iar dupa aceea i ti mai dai intalnire cu ea de 2.3 ori si iar o amani ,eu am gresit ca am crezut ca avem ceva,ne stiam din liceu ,crezusem ca tine la mine,pt ca am stat 2 ani fara sa facem nimic pt ca eu nu eram pregatita,probabil nu si a gasit pe nimeni cu care sa se culce nu stiu,cert este ca in al 3 an primeam tot felul de scrisori cu tot felul de apropouri ca eu l am amanat si alte mizerii,i si vazuse sacii in caruta si vroia sa scape de mine,un ipocrit si un oportunist,bineinteles ca in 2011 cand i am zis ce nu mi a convenit si l am intrebat daca m a iubit macar vreodata,i mi spune ca m a iubit,numai insunuari,si ca nu mai i mi aduc eu bine aminte,abureala,aveti mare grija pentru cine e marea iubire ,este posibil sa fie doar in capul tau iar el doar sa profite ca tu ai tinut la el,mare grija ,decantati ,analizati,puneti in balanta riscurile si beneficiile,nu va aventurati daca aveti familii nu conteaza ca zice el, conteaza ce crezi tu ,si daca va pune familia in pericol chiar si la modul ipotetic,renuntati nu se merita,un om care a tinut la tine nu ar trebui sa ti ceara nimic,nici intalniri in oras,nici mail,nici telefon nici nimic,aveti mare grija ca cei care v au dezamagit,va vor dezamagi oricum,mare grija,
-Intr-o cafenea am remarcat un barbat,singur,parea destul de resemnat Ma frapat ochii lui de culoarea otelului calit si trasaturile deosebit de simetrice ale chipului.Ceva din subconstient a declansat acel presentiment .Eu am fost cea care a facut primul pas,am cerut permisiunea sa ma asez la masa lui,am incercat un dialog,la inceput banal apoi cu timpul a devenit interesant.La despartire am fcut schimb de nr. de telefon.Dupa patru luni am hotarat se ne casatorim .Printr-un contract de leasing am cumparat casa, masina,bunuri care sa ne asigure un trai decent.Am nascut o fetita,viata mea era linistita,implinita,traiam acea fericire conjugala pe care cele mai multe dintre noi nu punem pret, din pacate ma-m numarat si eu Intr-o zi ,in o statie de metrou m-am intalnit cu prima mea iubire,barbatul care mi-a oferit fiorii si placerile dragostei care nu se pot uita. La o cafea mi-a povestit ca fost plecat in Spania ,s-a reintors ,s-a casatorit si are un baietel de doi ani.Am facut schimb de nr. de telefon in ideea de a ne spune mai multe.Trebuie sa recunosc ca aceasta intalnire ma rascolit activand sentimente pe care le credem stocate in memorie pentru vecie.Dupa mai multe discutii prin telefon,am decis sa accept propunerea lui de a petrece duoa zile impreuna undeva la o cabana discreta.El locuieste la Craiova si eu in Bucuresti Sotul meu are un IQ care depaseste cu mult pe cel mediu,este un specialist de varf in IT,as ca a observat o schimbare in compotamenul meu obisnuit,nu aveam chef sa fac sex,discutii prelungite la telefon,etc, nu a spus nimic, dar mi-a pus telefonul pe ascultare si inregistrare.Am motivat ca plec in delegatie,si am petrecut doar o zi cu prima mea iubire care acum a devenit amant,pentru ca am trait gustul amar al dezamagirii ,Andrei nu ma era puiutul meu sentimental si tandru ci un barbat nerabdator se faca sex.Ma-m intors acasa ,sotul ma invitat sa ascult una din multele inregistrari audio ,a trebuit sa recunosc,sa-i explic ca a fost doar o chemare izvorata din subconstient,am cerut iertare ,raspunsul lui a fost unul sec Nu poate sa traiasca intr-o relitate virtuala pentru ca este ipocrita si umilitoare. Imediat dupa divort a plecat in Georgia ca sef de filiala a unei mari firme americane.A fost si va ramane un mare domn ,plateste in continuare ratele la casa si masina,ficei noastre nu-i lipsete nimic,educatie in invatmant privat.Cand revine in tara vine acasa si ne comportam ca o familie doar atat Prezenta lui imi umple sufletul de bucurie,iar noaptea plang ca nu pot sa-l am in bratelel mele,Ma rog laDUMNEZEU ca intr-o zi sa treaca peste orgoliu si sa revina in viata mea ,acum realizez ca el este prima mea iubire si ultima din viata mea Iubirea nu insemna fiori si orgasm,este o alta forma profunda si apropiata de o stare divina.
Povesti! Sa v-o zic si pe a mea! Sunt baiat, am fost cu o fata 3 ani jumate 24 din 24, am iubit-o enorm, chiar daca nu i-am arata mereu, ea nu stiu, avand in vedere ce s-a intamplat... Treptat m-am racit eu un pic, certuri, si ea se racise, nu-i mai convenea nimic la mine! Ne-am desparit o saptamana, eu deja ma impacasem cu ideea, ea tot imi spunea ca nu ma mai iubeste, am inteles si gata! Dar dupa s-a razgandit, ne-am impacat o perioada, in care era ciudata, rece, imi tot vorbea de un baiat, coleg de-al ei de facultate! Eu am banuit de ceva timp, ca nu sunt chiar buni prieteni! I-am verificat pc-ul si stupoare, cei doi traiau o dragoste in toata regula, in care doar eu eram obstacolul principal, desi ea a tras sa ne impacam , si in perioada aceea imi zicea ca ma iubeste! Am confruntat-o , mi-a recunoscut ca e indragostita, mi se pare ceva sf, nu stiu, nu am mai auzit de asa ceva, si mie mi-au mai placut fete, dar doar atat, ea era viata mea! A zis sa luam o pauza, ca asta se intampla din cauza mea, ca nu am apreciat-o , prostii de genul, acum sufar enorm, fumez un pachet pe zi, mai beau, nu pot sa mananc, o sa ma distrug treptat, nu am ce sa fac. Probabil cel mai tare ma doare tradarea, daca ne desparteam frumos fara sa ma amageasca ca nu stie ce simte, imi dadea sperante ca ne impacam, am stat dupa, cu scrisori, flori, la care ea probabil radea. Patetic, si nu sunt genul de om slab fara caracter! Ba chiar mi-a zis ultima oara cand m-am dus cu flori sa vorbim, ca s-au sarutat si a simtit fluturasi , nebunii, va dati seama! Simt ca s-a rupt ceva in mine, imi plange inima! Toate astea venind de la o fata, care imi zicea zilnic ca ne casatorim, primul ei baiat, dragoste etc. Pur si simplu, nu inteleg ce se intampla, cum pot fi unii oameni asa, inclin sa cred ca o sa vina inapoi, nu o s-o mai vreau, dar ma voi simti mai bine probabil! Trist tare, nu cred ca voi mai iubi vreodata vreo fata, sau sa am incredere, si culmea ca radeam alte fete, ce vorbeau cu alti baieti desi aveau prieteni...